Pe ghimpi

90 19 2
                                    

Cerul acoperit de nori gri, deşi, plangeau cu mici bucati de gheata.
Fugind frenetic prin zapada vantul ii biciuia fața iar parul castaniu ii pica fugitiv peste umerii drepți, țepeni.Totul era alb in jur , iar dupa 30 de min alergat fara sa-si fi luat niciun fel de reper se ratacise.Cu siguranta i-au pierdut urma , dar acest lucru nu va dura prea mult timp.Oprindu-se sa se odihneasca macar pentru o secunda a inceput sa expire si inspire greu , incercand sa-si astampere bataile mult prea repezi ale inimii. Dupa cateva momente si-a aruncat privirea in zare , ochii mari, colorati intr-un caprui care langa iris aveau o aura de bucati de stele , au vazut un rau care ii taia calea .Nu era niciun pod , iar daca ar fi facut cale intoarsa nu ar mai prins de ziua de maine. Simtea cum frustrarea ii se strecoara prin piele , ganduri care ii suierau soapte despre cum totul e zadarnic o napustisera. Lacrimi fierbinti erau gata sa iasa la suprafata si un geamat ii era blocat in gat. Nu putea renunta, totusi. Nu a luptat atat pentru a se da batuta . Lacrimile ii se scurg pe obraji ,dar incepe sa se apropie repezita spre rau.Un strat gros de gheata il acopera.Mai intai a luat un bolovan si l-a aruncat cu toata puterea.Gheata a ramas intacta. Decizia era deja luata,va traversa râul inghetat .
Adevarul era ca frica o cuprinse cand a pasit prima data pe gheata, daca ar fi cedat avea doua modalitati de a muri:soc termic sau in cadere gheata sa o taie,ambele variante la fel de tulburatoare.Cu fiecare pas adrenalina o invaluia din ce in ce mai tare,vazand ca a trecut de jumatatea raului chiar zambea. Ea era vie, a tras adanc aer in piept si cand a atins in sfarsit malul din nou a inceput sa râdă .
Râsul insa s-a risipt repede,ea inca era ratacita in padure, seara s-a lasat de-a binelea si corpul ii era tot mai amorțit de la frig.A mers timp de aproximativ o ora, nu avea ceas ,dar reuşea să numere minutele care se scurgeau mental.Zapada de sub picioare devenea gheață din ce in ce mai repede,aburi se aratau la fiecare suflare si luna plină veghea de pe cer.Aproape ca nici nu a observat ca a ajuns sa mearga pe un drum batatorit,ca o poteca, semn ca alti oameni au mai trecut prin acele meleaguri. Cu cat inainta mai mult , cu atat era mai vigilenta, nu-i scapa niciun zgomot ,nicio miscare oricât infima, fara sa o fi observat.
La capătul potecii se afla o cabană.Luminile erau aprinse la geamuri si socotind dupa parcarea din fața cladirii si a semnului pe care scria:Bun venit!, parea a fi mai degraba un han. Ținându-si barbia ridicată si spatele drept deschide poarta casei.Mese pline cu mancare si bautura au intampinat-o,dar si cel care parea ca deține localul. Un barbat scund, imbracat in haine comode si şifonate,cu ochi negri reci , obositi ,care parea ca se lumineaza doar cand primea bani de la clientii sai .S-a apropiat de ea si a intrebat-o:
-Cu ce te pot ajuta,draguță?
-Mai ai vreo camera libera,imi propun sa mai stau cateva zile pe aici daca se poate?
Barbatul i-a dat o cheie, fata a scos banii scotocind prin buzunarul jachetei si s-a indreptat singura catre camera sa. A urcat scarile ce duceau la primul etaj, etaj la care se afla camera 13.A deschis uşa incăperii mici ,simple care avea un pat ,2 dulapuri si baie proprie. Un  adapost modest ,dar era de ajuns pentru ea. A zăvorât uşa cu cheia in urma ei şi a început să se dezbrace. Tânjea la ideea de a face o baie caldă,aşa că a lasat sa curgă  apa fierbinte in vană pană ea verifica camera de microfoane.
In mijlocul pustietații sau nu, Cristina mereu era precauta.Văzuse cateva microfoane la viața ei si a citit cum pot fi dezactivate ,bineințeles că nu era suficient , dar se putea ocupa cel putin de cele evidente sau montate prost. Nu a gasit nimic,spera să nu se insele si să fie in siguranță . S-a reintors in baie , şi-a dat jos  si ultimile haine, lasându-se invaluită de apa fierbinte aburindă.Tot felul de ganduri o bantuiau, toate hrănind nesigurața din   sufletul ei. De obicei propria minte nu-i dadea pace , doar oboseala cumplită ii invingea insomniile .
Dupa ce s-a imbăiat s-a imbracat in niste haine curate pe care la avea in rucsac si a incercat din rasputeri sa adoarma.

Priviri de gheațăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum