cum e?

211 9 0
                                    

Cum e sa fii singur....să nu ai pe nimeni? E bine...e rău....cum e?

Asta m-am întrebat îndată ce m-am trezit. După m-am schimbat și am pornit spre școală. Nu îmi place să atrag atenția la detalile din jurul meu. Dar astăzi am făcut-o, mi s-a părut atât de frumos totul în jur că mă făcea să zâmbesc dar știam că nu pot. Cine ar putea cu atâtea pe cap. Azi trebuie să mă duc la acel copac. E o stupizenie mi-am spus dar totuși am plecat. Era...era ea fata aia era ea...era fata nouă mereu cu zâmbetul pe buze. Atunci când ma văzut mi-a făcut cu mâna dar avea un zâmbet trist. Îmi părea nu știu de ce rău de ea. Mi-a povestit ce i s-a întâmplat ei. Am rămas mască la vorbele ei "nimeni nu plăcea toți mă urau...m-au hărțuit mult timp. Dar zâmbeam de fiecare dată, îmi era greu dar am făcut-o pentru mama mea care mereu îmi spunea să zâmbesc. A murit acum 3 ani după aia am căzut în depresie. Mă gândeam chiar și la sinucidere. Dar toate gândurile acestea au dispărut cu o persoană specială. Ea ma chemat la un copac și ma ajutat. Și mi-a spus să dau mai departe ajutor. Mi-am schimbat liceul și te-am văzut pe tine așa că m-am gândit să îți întind o mână de ajutor. Ce spui vrei?"
Nu am spus nimic ci doar am dat din cap în semn pozitiv. Ea a zâmbit și a spus că ne vedem mâine. Nu am cuvinte nimeni nu mi-a întins o mână de ajutor vreodată. Toți mă credeau fără speranță. Dar de ce...de ce ea...ea e atât de veselă mereu dar mereu. Poate o să mă ajute dar nu prea cred dacă nici măcar un psiholog nu a facut-o nimeni nu o să o facă. Nu mă simt în viață dar mie frică să mor. Mereu mă întreb dacă sunt în  deajuns de bună și poate am avut de suferit prea multe.

Să mă sinucid : 3
Să nu mă sinucid : 4

30 de zile până la sinuciderea mea Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum