Persoana potrivită

1. Testul

I feel sometimes so wrong
Doing the right thing.
                 One Republic - Counting stars

  *Haide,haide,haide. Știm amândouă că nu-ți pasă care e populația Africii și de ce boli suferă. De ce îmi faci asta? Oricum vei arunca afurisitul de test. Haide. Nu te uita la mine. Nu încerc să îmi scot copiuța din pix. *

  "Stark? Ce crezi că faci?"

*Bine! Ai câștigat de data asta.*

  "Nu-mi mai scrie pixul,miss Daravoina." profesoara îmi aruncă o privire *las că știu eu* și îmi aruncă un pix de la biroul de mahon din fața clasei. "Poftim,Stark." murmur un *mulțumesc* și-mi las privirea să cadă pe foaia din fața mea. Serios acum,cine a fost inteligentul care a propus un test în ultima săptămână? Îhh..

  Nu știu mai nimic din lecția predată săptămâna trecută și se pare că nici prietenul meu cel mai bun care-mi aruncă un bilețel pe bancă. "AM NEVOIE DE AJUTOR. Nu știu NIMIC. Help. xoxo".

  Îi arunc o privire *habar n-am,pls don't kill me* și îmi verific ceasul. 30 de minute? Asta sună a somn.

Verific biroul din fața mea și sunt surpinsă de faptul că miss Daravoina își verifică telefonul. *Asta e șansa mea* îmi spun și trag de hârtia înfășurată de pixul meu "defect". Eram plină de entuziasm. Aveam să scriu răspunsurile și astfel nu-mi voi strica afurisita de medie. Dar viața era într-unul din momentele ei de proastă inspirație,astfel că miss și-a întors privirea spre mine. *pam,pam,pam*

"Stark,haide să luăm niște aer. Din biroul directorului.* 

  Arunc o privire spre Carter,care ridică din umeri și-și pleacă capul,sperând la o minune. *Ei,mersi de ajutor,colega*. Îmi strâng buzele într-o linie și mă îndrept spre ușa clasei.

Holul școlii mi se părea atât de lung în aceste momente stanjenitoare.

Miss fucking Daravoina era în spatele meu ațintindu-mă cu privirea. Murmura chestii dezaprobatoare din 15 în 15 secunde.

Îmi uram soarta. Era prima dată când copiam,și mai sunt și prinsă. Adică,nu e ca și cum aș fi jefuit 3 bănci și după aș fi dat vina pe motanul meu.

Aveam un sentiment de dezgust față de propria persoană. Adică..puteam să dorm. Dar eu nuuu. Nu mă mai înțeleg. Adio medie la geografie. Bun venit atenție maximă din partea profesorilor.

Ușa uriașă din lemn masiv de nuanța nucului se vede în fața mea. Se pare că-mi voi semna condamnarea la moarte. Mă opresc la 3 metri distanță de ușa. *nu pot face asta* îmi spun. *n-am de gând să intru aici*

  Miss Daravoina parcă citindu-mi gândurile îmi dă un ghiont între coaste,nu tocmai delicat și-mi murmură în ureche *mișcă Stark*. Ei, a naibii să fiu de mai copiez...