Persoana potrivită

2.Biroul

" We touch,I feel a rush

We clush,it isn't much

But it's enough to make me wonder what's in store of us.."

Eminem - Space bound

Deschid ușa biroului domnului director Cook și intru cu capul plecat. La biroul de mahon de culoare neagră stătea domnul Cook,iar în fața sa un tip cu fața roșie ca sfecla și cu pumnii încleștați.Cook îmi face semn spre scaunul de lângă tip. El îl privea pieziș pe omulețul chel și plinuț din fața lui care era vag amuzat și aș putea laria că s-ar fi luat la pumnii dacă nu ar fi intervenit doamna Daravoina aka cotoroanța.

"Domnule director Cook,avem o problemă aici.", spune acesta arătând nu foarte discret cu degetul spre mine. Nu și-a mascat deloc dezgustul din voce,ceea ce i-a amuzat pe cei doi spectatori.

"Dorothy,domnișoara Stark se simte rău?",i se adresează acesta cu uimire nemascată. "Foarte rău. Are boala copiuței. Cer să se ia măsuri domnule director. E inadmisibil,nu încap scuze. Am anunțat acest test de la-nceputul semestrului. ". "Într-adevăr,inadmisibil. Nu încap scuze",spun cap-chel privind spre mine.

În tot acest timp,tipul bine-făcut a rămas impasibil pe scaunul din dreapta mea și mă privea printre genele dese și negre râzând printre mustăți. Arăta destul de bine. Poate dacă nu eram în situația asta jenantă...

Mă trezește din gândurile mele vocea de-a dreptul *mieroasă* a profesoarei: "Două săptămâni de detenție Stark,auzi? Cu tine vorbesc domnișoară!"

*Două săptămâni? Asta include o săptămână de vacanță. Pe toți unicornii.*

"Dar doamnă Daravoina..nu e corect,vă pot explica..domnule director", bâgui eu privind când la Cook,când la călãul de la ora de geografie. "Eu doar încercam să îmi salvez media.",mă scuz eu privind tristã și folosind un ton dramatic.

Daravoina râde scurt "Notele de la test nu se treceau în catalog" râde ea.

*Oh,cred că glumești!La naiba cu tine! Firar!*

"Dar..nu ați spus asta",spun după care realizez cât de stupid a sunat. Tipul de pe scaun râde,iar domnul Cook îmi întinde biletul pentru detenție. Pur și simplu nu puteam să-mi întind mâna. Eram împietrită. Baba asta își bătea joc de noi. Ce n-aș da să-l avertizez pe Carter..la naiba. Mă aduce cu picioarele pe pământ mână mică și grasă a directorului care trecea prin fața ochilor mei. "Stark? Nu e suficient? Mai ai ceva de spus?"

"E suficient" bâgui eu și ies din biroul măgarului care crede că,conduce o școală.

În curtea școlii vântul bătea ușor rãvășindu-mi părul scurt,blond. Aștept să iasă Carter din clasa unde se ține cursul de geografie. Sunt plină de nervi. Două săptămâni de detenție? Hai serios. Cred că e singura școală care mai folosește pedeapsa asta stupidă. Și nici măcar nu stai într-o clasă și te duelezi cu profesorul din priviri. O,nu! Școala are o livadă,o grădină și o fermă. Iar cei care sunt condamnați trebuie să sădească legume,să culeagă fructe,să curețe excrementele animalelor și alte chestii deloc plăcute.

Carter iese de pe ușa principală și privirea îi cade instantaneu pe mine. Se îndreaptă leneș spre panca de sub stejarul secular din curte. Rânzește și se așează lângă mine. "Ești o ratată,Stark. Nu se trec notele". Un val de furie mă străbate și îl lovesc în stomac. Acesta se chircește și face o față pe care se oglindește durerea. "Am aflat și eu,cap de cub! Vorba vine,nu e cerșeam ajutor acun 40 de minute!" aproape țip eu și mă ridic brusc de lângă așa-zisul meu prieten și pornesc spre poarta internatului.

"Heu,unde mergi? E abia 3:14",spune el verificându-și ceasul. "Vreau să fac un duș și să dorm. Mult. ",vine imediat răspunsul meu.