~Nu are legatura~

7 0 0
                                    

     ~Trandafirii sunt frumosi pana ofilesc~

      Razele soarelui patrund iar prin perdeaua geamului meu,ceasul desteptator incepe sa sune anuntandu-ma ca incepe o nou dimineata plina de actiuni care nu au legatura cu ceea ce vreau eu sa aflu.
     Ca in orice dimineata imi deschid ochii ca sa vad aceeasi camera neutra si fara viata. Dar,parca si asa e plina de mai multa viata decat mine. Imi invart ochii prin camera ca sa vad totul distrus. Asa e de cand am venit,de cand am inceput sa locuiesc in acest apartament. Am inceput sa locuiesc singura,pe la periferie cand am inceput liceul. Nu a fost o alegere grea,voiam sa scap de monstrii din viata mea. Monstrii sau nu,mi-au dat viata. Acesta e primul meu pacat,prima mea greseala de cand am inceput pentru prima data sa deschid ochii. Nu cred ca e nevoie de prezentari,sunt doar o persoana,defapt un corp,fara un scop anume. Fara nume si destin.
    
      Ma ridic in fund pe pat,imi pun picioarele pe parchetul rece,iar fiori de gheata imi patrund prin corp,cu pasi lenesi ma indrept spre baia care imi e loc de gandire. Stiti acel moment cand stai pe WC si ai un proiect de facut si prin minte iti vin toate ideile posibile? Da,nici mie. Dar e obisnuinta. Odata ajunsa in baie ma dezbrac de pijamale si ma bag sub jetul de apa rece care ma trezeste instant. Dupa ce ies de sub dus imi invelesc corpul intr-un prosop si dupa ma apuc sa scormonesc in dulap dupa niste haine mai decente pentru o zi de liceu. Sunt in ultimul an,iar totul pare sa fi luat o intorsatura ciudata. Desigur,cand intru in cladire vad aceleasi fete. Aceleasi grupuri si aceeasi fitosi. Nu inteleg de ce nu m-am transferat la alt liceu,dar desigur cred ca atunci cand ma transferam si ajungeam in liceul respectiv aceeasi porecla o aveam. Dintr-un motiv care nu e deloc interesant am primit acea porecla. Revenind la ce faceam,alesesem deja o tinuta mai ok pentru a ma descrie pe mine. Dar tot ce ma descrie pe mine sunt doar ochii.

       Sunt in acelasi timp si inger si demon. Incet,incet pasesc spre intrarea liceului care pare asa de departe. Dar sunt obligata sa vin aici deoarece trebuie sa imi creez un viitor care se pare ca nu imi va placea. Odata intrata pe portile liceului vad mereu aceleasi chipuri,nu au fost deloc schimbate. Toate persoanele din liceul meu se schimba numai de haine nu si de temperament. Niciun elev nu s-a uitat la mine,nu si-au intors privirile si nu ai facut contact vizual cu mine. Ca deobicei,ma indrept spre cladire si cand doresc sa urc scarile,un idiot incompetent se pare ca a intrat in mine. El cazand pe jos,iar eu cu parul ravasit pe fata nu imi prea puteam da seama cine e si nici ca imi pasa. Ma intorc spre cladire,urc cele 5 trepte si cand pun mana pe clanta,un glas foarte cunoscut se aude lasand o liniste de mormant peste tot.

    -Hei depresivo. Ai grija pe unde te opresti.

     Acest subiect de discutie nu are legatura cu ceea ce se va intampla cand voi intra in liceu. Se pare ca idiotul incompetent care intrase in mine era si cel pe care il placusem cand eram in primul an de liceu,iar acum mi se pare doar un idiot care sta cu fetele doar pentru o noapte. Si desigur,pe mine nu m-a avut sau ma va avea vreodata. Decid pana la urma sa nu-l bag in seama,apas clanta usii imense si intru in liceu,fara vreo emotie ca si pana acum.

     OCHIIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum