Misterele trecatorii Padurea Corbului

Conversatia dintre domnisoara Lucretia si domnul VanBraman

 -Sifonul pe care la-ti cerut, domnisoara Lucretia!

-Vai mie, multumesc domnule VanBraman! punand sifonul pe o masuta ce se afla in fata ei. Nu cred ca as fi facut fata acestei noi pierderi fara un ajutor prietenesc... Biata Sandra, gasita la marginea padurii fara suflare, plina de zgarieturi, cu hainele rupte...

Oprindu-se brusc, tanara isi sterse o lacrima ce curgea incet pe obrazul stang.

-Domnisoara Lucretia, va stiu de cand erati de-o schioapa, mereu am sa va fiu alaturi.

-Multumesc, dar credeam cam sa ma prapadesc si eu dupa toate aceste nenorociri, Agata pe care o stiam de cand eram mici, a disparut in noaptea aceea in care a plecat de la mine spre casa parintilor ei, sau gemenele familiei Valerian, la fel diparute si ele! vorbind din ce in ce mai tare se putea observa o usoara teama in ochii ei luminosi si plini de lacrimi. Sau fata domnului Sasa sau...

-Stiu Lucretia, stiu! intrerupand-o brusc domnul VanBraman. Sunt convins ca toate aceste disparitii sunt opera unui maniac. Este ciudat cum doar trupul neinsufletit domnisoarei Agata a fost gasit.

La auzul numelui fetei Lucretia dadu peste paharul cu sifon varsandul pe masa de plop tremurator.

-Vai! Imi pare rau domnule Van...

-Nu-i nimic Lucretia, nu-i nimic, o sa chem camerista.

-Nu stiu, sunt foarte agitata, mai ales cu moartea Agatei, spunand numele fetei izbucni in plans. Nu stiu cum dintre toate tocmai ea...

-Stiu draga mea, stiu. Am iubit-o ca pe o fiica, asa cum te iubesc si pe tine Lucretia, nici nu pot sa-mi imaginez cum dar... 

Domnul VanBraman ca sa nu arate ca i se scurge o lacrima pe obraz se indrepta catre fereastra. Sumbra priveliste a muntilor trecatorii Padurea Corbului il ingandura si mai mult. Ultimele raze ale soreleui ce apunea luminau varfurile acestora.

-Lucretia, incepe sa se intunece, cred ca ar fi mai bine sa te indrepti spre casa.

-Stiu, multumesc, am sa trec maine dimineata pe aici.

-Lucretia, din pacate maine plec la Bistrita pentru cateva cercetari de ale mele, dar maine vine in localitate un profesor care a fost trimis sa investigheze cazul acesta blestemat. Va sta la mine in gazda pana la sfarsitul investigatiei.

-Vai, n-am stiut ca plecati, dar ce fel de profesor, daca-mi permiteti?

-Un vechi prieten de al meu, profesorul Baltazar de pe vremea cand studiam la universitate in Amsterdam, are studii in domeniul criminalisticii si paranormalului. L-am chemat personal la ruga multor dintre parintii fetelor disparute dar si a altor oameni speriati.

-Mmm..., credeti ca ar putea fi vorba de ceva mai mult decat un simplu om?

-Ce vrei sa spui domnisoara Lucretia?

-Oamenii spun ca ar putea fi vorba de ceva mai mult decat un simplu om, se zvoneste despre strigoi, duhuri rele, varcolaci, iele si fel de fel.

-Domnisoara Lucretia nu neg ca oamenii se sperie usor prin partile acestea dar te asigur ca nu poate fi vorba de nimic mai mult decat un nebun. Este drept ca sunt mai linistit gandindu-ma ca prietenul meu, domnul profesor, are niste studii in aceste domenii dar nu cred ca vor fi de mare ajutor.

Domnul VanBraman se uita cateva clipe in pamant .

-Inteleg! atunci cred ca am sa va parasesc domnule VanBraman.

-Doar o secunda Lucretia! 

-Da! domnule VanBramen.

-L-am instiintat foarte recent de plecarea mea pe profesorul Baltazar asa ca i-am comunicat ca un insotitor il va astepta la sosire. Aici intervii tu draga mea, ai dori sa-l conduci pana lalocuinta mea?

-Desigur, domnule, mi-ar face placere.

-Va sosi la iesirea din localitate, unde incepe trecatoarea.

-Am inteles.

-Atunci iti urez noapte buna!

-La fel si dumneavoastra, domnule!