PREFAŢĂ:
"Oare ce scriu aici? Ce m-andemnat să aleg această întrebare, oare chiar o să merite? Va exista vreo explicaţie? Rămâne de văzut."
Calculator, telefon, laptop, tabletă, lucruri fără de care omul nu ar respira gram de oxigen. De ce? Tehnologia ne oferă prilejul să stăm confortabil chiar şi la vreme de război, pe când istoria demult apusă abia se mai cultivă. Acum, serios, pe cine mai interesează tehnicile vechi de supravieţuire ale oamenilor, cand facebook-ul aşteaptă-n bară la o nouă actualizare a statusului?
Astăzi, moda înseamnă celebritate, bani, atlasul sau cartea de istorie a propriului popor zace în raftul prăfuit. Televizorul, un bun exemplu negativ din categoria mass media manipulează creierul omului cu apariţia ultimelor femei din showbiz care au o cultura la fel de antrenată ca a acelora care-şi întreţin existenţa pe baza resturilor de mâncare ale familiilor de rând.
Trist, dar adevărat. Neintrând profund în detalii, încep a vă dezlega tainele romanului meu. Doresc să subliniez faptul că am o vârstă fragedă, una care într-o săptămână va obţine actul de identitate. Oraşul natal este însăşi cunoscuta cetate a Drobetei, un oraş cu o istorie lungă, unul pe care-l îndrăgesc şi mi-a făcut setea nebună de a scrie o carte cu întâmplările lumii contemporane văzută de un adolescent în comparaţie cu restul lumii, raportat la patriotism.
În roman voi include foarte multe lucruri legate de dezavantajele progresării tehnologiei. Sunt la vârsta adolescenţei, o vârstă controlată de hormonii nebuni care fierb în suflet şi mă agită, spunându-mi să scriu aici tot ce simt. După cum spun cei înţelepţi voi face ce-mi spune inima, aşadar voi închide clapeta laptop-ului, voi încheia apelul de pe skype către colega mea de clasă, Cecilia şi voi urmări rând cu rând cum sufletul scrie.
Mă aflu aici, la birou, un lucru clar neinteresant. Inima fierbe, iar un sentiment, mai degrabă un fior mă străpunge, nu mi se pare senzaţia cunoscută. Poate entuziasmul, pasiunea şi dorinţa-mi dau cale liberă să-mi exprim ideile cum doresc, aşa cum au făcut-o scriitori celebri care, prin scrisul lor trăieşti aventura, guşti viaţa, te temi la momente de încordare.
Revenind la "oile noastre", perla profesoarei de chimie (spun asta pentru că sunt trimis pe diferite spaţii ale lumii datorită gândurilor şi nu pot ajunge într-un final la ce am de spus), sunt în clasa a VIII-a, evidenţiez situaţia pentru că este un an care face diferenţa capacităţilor ca pentru la liceu spuma laptelui să fie aleasă. Nu cred că există zi în care să nu mă pregătesc cu câte un test la matematică sau română, cele două materii numite şi limbi datorită limbajului propriu şi nu uşor de descifrat. Sper să ajung unde-mi doresc împreună cu familia, iar totul să decurgă lin şi calm ca schimbul de veghe dintre lună şi Soare.
Obiectivul meu se îndreaptă către acelaşi colegiu la care studiez momentan, la clasa de mate-info. Dorinţa este mare, văzută ca pe un trofeu. Cred, că în sfârşit acolo voi fi cu oameni de fir cu mine: înţelegători, negălăgioşi, elevi care doresc concurenţă pentru ziua de mâine.
Fiind încă minor, am idealuri, ţeluri la care visez, iar o speranţă naivă încă născoceşte curaj.
Cred că am început acceptabil acest roman şi am crezarea în continuare că nu voi şovăi o clipită la aşezarea acestuia în colecţia cărţilor uitate de razele Soarelui.
Înainte de a deschide uşa de lemn a cărţii, cred că sunteţi curioşi de existenţa personajelor principale şi secundare, de conţinutul cărţii. Încerc să fac pe cât se poate un scurt ghid ca o introducere: voi vorbi despre întâmplări trecute si prezente din firul vieţii mele, pe lângă care voi mai exprima opinii proprii asupra oamenilor de rangul superior până la cel inferior, obiectelor (în special cele ale civilizaţiei noi, aparatură de ultimă generaţie) şi-a altor gânduri. Nu vor fi personaje permanente, să vă aşteptaţi la cele episodice. Nu sunt sigur dacă am mai uitat ceva. Desigur că da, gândurile vin si trec ca acceleratul iar regulile jocului sunt schimbătoare ca pielea şarpelui.
Totuşi, să încep sau nu aventura? Cred că ar fi momentul, cu toate că prefaţa carţii este scurtă. Obiectivul meu constă în captivarea cititorului în interiorul cărţii pe cât se poate de adânc.
Bun, până acum nu am şters vreun cuvânt cu noul pic de lângă mine, iar stiloul a fost dirijat de exacta mână, mai precis de mişcările sale!
