Intr-o noapte ca oricare alta, intr-un mic district al Parisului, un om al strazii dormea pe niste bucati de carton.
Incepu sa ploua.Omul se trasese la o parte si se inveli cu patura sa de carton.
Sobolanii ieseau din gurile de canal prin prin oras, si cautau mancare.Pasii lor repezi se auzeau prin murmurul timid al ploii.
Era o ploaie potrivita unui sfarsit de vara.In apropiere se auzeau sirenele politiei, semn ca s-a mai intamplat ceva prin district.
Omul strazii adormea, stand ascuns de ploaie sub un copac, intr-unul dintre frumoasele parcuri ale Parisului.
Pentru el, toate aceste sunete creeau o armonie perfecta, o atmosfera de care multi oameni orbiti de tehnologie, infrastructura si alte noutati ale vietii cotidiene, nu aveau parte.
Stia ca era sarac.Dar stia ca este si unic.
CITEȘTI
O noapte în celulă
Non-FictionÎn această povestire este vorba despre o noapte mai puţin obişnuită.
