Fratele idol. Dragoste nebună! 》Finalizată《

⭐Cap. 30⭐

~Sol pov.~

Mă aflu de jumătate de oră la această petrecere, dar nimic interesant nu s-a întâmplat. Am fost complimentată pentru cum arătam, pentru rochie, pentru corp, dar nimic interesant. Am stat alături de băieți și DoHee, dar tot nimic. Suga nu mi-a adresat nici un cuvânt, nici măcar o privire așa că, m-am dat bătută din încercarea de a-l seduce din nou.
Am hotărât să mă duc să mănânc ceva, compania punând un întreg bufet la dispoziția oaspeților. Ajunsă lângă masa încărcată de bunătăți, vreau să iau unul din sandvisurile mici și triunghiulare de pe farfurie, însa altcineva mi-o i-a înainte. Mă întorc și văd un cap castaniu, dându-mi imediat seama cine e. Mark!

-Uhm, nu te numești gentleman dacă te bagi în fața unei fete să ști, spun acesta întorcandu-se și privindu-mă din cap până în picioare, analizându-mă.

Nu pare să-i prea pese, continuând să molfăie acel sandviș.
Îmi iau și eu o bunătate triunghiulară îndepărtându-mă de băiatul care-mi dă dureri de cap. Însă, soarta nu ține cu mine și mă bag în cineva. Impactul nu fusese mare, așa că m-am ales doar cu o amețeală minusculă. Când ridic privirea, observ un alt băiat.

-Fuck! La petrecerea asta sunt numai băieți, ce dracu?

Îmi spun mintal dându-mi ochii peste cap.

- Îmi cer scuze! Nu te-am văzut, spune băiatul băgând mana prin părul sau gri, agitat.

-Nu e vina ta, stai liniștit. Eu trebuia să mă uit pe unde merg.

Spun eu jenată cu un zâmbet fals pe buze, băiatul zâmbind drăguț în dreptul meu. Neștiind ce să mai spun, îmi dreg vocea cerându-mi scuze din nou și plecând.

-Sol idioato cazi din lac în puț! Aigoo!

Îmi spun mintal, plecând înapoi spre locul unde știam ca erau băieții și DoHee. Când ajung în dreptul lor, observ o trupă de fete care vorbeau cu ei. Una dintre fete vorbea cu Suga despre nu știu ce, rozaliul zâmbind în felul lui caracteristic, dezgolindu-si gingiile rozalii. Am incercat sa nu par afectată salutând fetele, care la rândul lor m-au salutat și ele, complimentându-mă. La vederea mea, zâmbetul rozaliului dispăruse.

-Of, Yoongi! De ce îmi faci asta?

Îmi spun mintal, încercând să mă îmbărbătez, chiar dacă asta nu mi-a mai reușit de mult. Mă îndrept spre DoHee, aceasta zâmbind strâmb în dreptul meu.

-Ești ok? Mă întreabă eu dând din cap dezaprobator.

-Sincer, nu mă simt prea bine. RM, aș vrea să merg acasă. Te rog!

Spun cu voce stinsă, acesta privind trist în direcția mea, probabil DoHee spunându-i ceea ce s-a întâmplat între mine și Yoongi.
Fără să mai stea pe gânduri, l-a rugat pe Bang, managerul lor, să mă ducă pe mine acasă deoarece nu mă simțeam bine. Mergând în urma bărbatului, i-am mai aruncat o ultimă privire rozaliului pe care-l iubesc ca o proasta. Odată urcată în mașina neagră a bărbatului, acesta începe să gonească pe străzi spre casă. Mă lasă în fața casei spunând să am grija de mine și să sun dacă se întâmplă ceva mai grav, eu aprobând din cap și mulțumindu-i. Ajung în casă și mă îndrept spre camera mea și a rozaliului. Îmi iau niste haine de schimb băgându-mă la baie să-mi fac duș. După ce termin, mă îmbrac cu hainele care trebuiau să-mi fie pijamale și ies în dormitor. Arunc rochia pe patul în care înainte dormeam eu și Suga, apucându-mă să-mi strâng hainele din dulap. Le mut la Jin în cameră, oftând obosită. Brusc mă simt secătuită de toate forțele. Nici partea rea din mine nu o mai simt, în tot corpul meu făcându-și simțită prezența, oboseala.