Tu râzi. "Încetează, Jin.Pentru moment am crezut că ești serios."
Acesta nu zâmbește.Nici măcar nu clipește.
"...Ești serios?"
Acesta își lasă mâinile în jos. "Ți-am spus că părinții noștri sunt apropiați.Presupun că vor să rămână așa."
"Atunci tatăl meu... el...el știa?Adică el este cel care..."
Tu nu te poți opri din bâlbâit.Cum a putut tatăl tău să îți facă asta?De ce nu a zis nimic?Primul cu toată chestia cu prințesa...și acum asta?Este una din glumele lui?
Mâinile lui calde ale lui Jin îți mângâie umerii. "Hey, uită-te la time.Nimic nu este cusut cu ață."
"Pentru mine pare solid!" ,tu spui, vocea ta fiind mai înaltă decât te așteptai. "Părinții mei m-au trimis la castel ca să devin o prințesă ce nu am vrut să devin și să mă căsătoresc cu cineva care nu îl cunosc!"
"[N/T], ascultă.Știu că toate astea sunt un șoc pentru tine — la început a fost și pentru mine — dar..." ,ochii lui se mută pe podea. "Nu o să te fac să te căsătorești cu mine."
Tu îți muști buza de jos.Acesta sună rănit.
"Jin, eu—"
Acesta îți ia mâinile, împreunând degetele. "Nu trebuie să te căsătorești cu mine.Nu o să te forțez.Dar ăsta este motivul pentru care te-a trimis aici.Îmi pare rău că nu ți-am spuse mai devreme.Nu am știut cum."
"Toată lumea știe?"
Acesta îngână.
Deci Namjoon și Jungkook știu?Amândoi știau că vei fii...sora lor?
Te uiți sus la Jin. "Cum te simți în privința asta?"
"La început am urât această idee.Acum?" ,degetele lui se înfășoară cu ale tale. "Va fii gol fără tine.Asta nu este un motiv de a te căsători, dar așa se simte.Avându-te pe tine aici a fost mai bine decât am anticipat."
Acesta își lasă mâinile în jos și se duce la bolul lui cu înghețată, băgând o lingură în gura lui.Tu nu te poți decide ce simți.Furie?Rănită?Milă?Stânjenită?Tu îți înfășori mâinile în jurul tău.
"Ia-ți timp ca să te decizi." ,Jin continuă. "Nu este grabă, și nu vreau să te presez.Poți deveni prințesă dacă vrei.Putem trece peste mariaj dacă vrei.Dacă nu vrei toate astea, este în regulă.Sau dacă vrei să te căsătorești cu altcineva..."
Ochii lui se mută în altă parte.
"Jin..."
Namjoon vă întrerupe conversația.Stai, nu plecase?
"Scuze că vă întrerup, dar am crezut că trebuie să știți — Jimin s-a întors."
Un rânjet politicos se așază pe fața lui în timp ce ochii lui sunt obosiți. "Să mergem să îl întâmpinăm atunci."
Atunci când el pleacă, le uiți la Namjoon.Inima ta bate cu putere atunci când acesta se uită la tine un timp, apoi se întoarce să își urmărească fratele.
Te-ai ținut pe brațe înăsprite și furișat înapoi în camera ta.
Acest job de prințesă devine din ce în ce mai rău.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ai știut că lacul ar fi frumos la apus de soare, și o plimbare lungă ar fi cel mai bine pentru a șterge gândurile.
Pe măsură ce te apropi, ai văzut o siluetă sprijinindu-se de un copac cu mâinile în buzunare în căutarea pe lac.
Jimin.
Cred că trebuie să dau ochii cu el mai devreme sau mai târziu...
La sunetul pașilor tăi, se întoarse să te întâmpine.
"[N/T]," ,spuse el, "Mă întrebam dacă te-aș vedea.Arăți minunat ca întotdeauna."
"Mulțumesc." ,tu replici. "Gata, te-ai întors?"
Acesta îngână. "Nunta de planificare este incredibil de plictisitoare.Nu îl recomand."
El rânji că a fîcut o glumă, dar ai putea spune de greutate în ochii lui că îl omoară.
Te lipești de copac lângă el. "Jimin.De ce te căsătorești?Nu trebuie să faci asta, nu-i așa?"
"De ce?" ,acesta întreabă, aplecându-se spre tine. "Ești supărată că voi fi luat?"
"Sunt serioasă, Jimin."
Rânjetul lui se șterse și se uită la(,)lac. "Trebuie să mă căsătoresc până la șfârși tul anului.Dacă nu o fac, tronul se v-a duce la fratele meu.Nu vreau să aflu ce v-a face cu atâta putere."
"V-a fii un rege atât de rău?"
"Da."
Ești surprinsă câtă încredere are Jimin în răspunsul lui.
"Fratele meu nu îi are pe oameni în interesul lui." ,el continuă. "se v-a pune pe el însuși.Nu vreau să văd astfel de consecințe."
"Dar Nara—"
"Da, da.Știu.Știu despre Nara." ,spuse el, ducându-și capul pe spate. "Este mizerabilă ca și mine.În acest aspect, suntem perfecți unul pentru altul, nu-i așa?"
El a luat cu asalt drumul. Te-ai dus să mergi după el, dar Namjoon a venit și v-ați interceptat.
De ce vine peste tot unde ești?El cumva te... urmărește?
"Lasă-l să fie." ,Namjoon spuse. "Se va întoarce la sine lui ca de obicei, în cel mai scurt timp."
Vă uitați unul la altul pentru un moment.
"Ai auzit conversația mea cu Jin?" ,tu întrebi
Acesta îngâna.
"Tu știai că voi fii..."
"... sora mea?" ,acesta termină. "Da.Am știut."
Tu scapi un oftat lung. "Păi eu nu.Nu am știut nimic din toate astea.Simt cu cât sunt aici, știu mai puține.De ce totul se sfărâmă?"
Fără să te gândești la asta, ți-a căzut frunte pe umărul lui.N-ai putut vedea fața lui, dar el e, probabil, surprins de acțiunea ta.Ai fost.Dar materialul moale al cămășii și mirosul proaspăt, înrouată de Koln lui a fost atât de primitor.După un moment, degetele lui au venit și ți-a mângâiat părul.
Până când cineva își drege vocea.
Taehyung nu pare amuzat.
"Scuze că întrerup," ,spuse el sarcastic, "dar este important.[N/T], tatăl tău este la telefon."
