M-am trezit dupa un vis groaznic , femeia aceasta imi deteriora ura mea fata de oameni , ma vindeca , ii eram recunoscator intr-un fel ca ea nu ma crede un monstru si are incredere in mine , dar trebuia sa plec si sa-i multumesc , asa ca am inceput sa ma imbrac , ma duc la usa , cu o oarecare greutate in inima , dar trebuia
-HEI , imi pare rau , dar trebuie sa plec , inainte de a pleca....imi poti spune cum te cheama ?
-Melissa , pe tine ?
-Nu prea stiu , mi se spune mereu darkness , sunt confuz ...
In acel moment melissa ma saruta cu buzele ei trandafirii , in acel moment , ura mea disparuse , totul era perfect , m-am desprins din acel abis al iubirii cu riscul de a o ranii , si am luat-o la fuga necontrolat , ca un monstru ce eram , sau ce am fost.....
Am mers o bucata de drum gandindu-ma la primul om ce l-am intalnit si nu si-a incheiat viata intr-o balta de sange , era clar ciudat , incercam sa nu ma gandesc , incercam , incercam , nu reuseam , eram pierdut .....
Si totusi , abisul urii inca ma chema si isi punea amprenta din nou pe inima rece , cand umbrele aproape reusisera sa o cuprinda pe toata , aud niste suspine , caut in jurul meu , dupa un tufis , gasesc o fetita , plangea , avea in jur de 10 ani , dar recunosteam acei ochii , erau ochiii urii , fetita aceea semana mult cu mine , m-a vazut din pacate , m-am prefacut ca nu am vazut-o , nu vroiam sa-i fac rau , mi-am continuat drumul catre nicaieri . Dupa un timp aud fosnete, ma opresc , imi scot lama neagra inca lipicioasa de la ultima victima , imi musc degetul sa fiu sigur ca sunt constient pe de plin , imi incetinesc bataile inimii si ma pregatesc de atac , in acel moment zaresc ceva negru si sar la atac am lama la gatul ei , ceva ma oprea sa o tai , era fetita de mai devreme , se pare ca ma urmarea de ceva timp , fetita incepu sa planga . Am bagat lama inapoi si mi-am continuat drumul dar ceva ma opri , fetita striga :
-MA VEI LASA SINGURA , MA VEI ABANDONA SI MA VEI URA LA FEL CA SI CELALTI ?!
Cuvintele acelea , am intrat intr-un intuneric deplin, amintirile ma invadau , durerea era sfasietoare , amintirea mea , cum eram eu , ce eram , ce sunt , toate se regaseau in acele cuvinte pline de durere sincera a unui copil , poate , nevinovat . M-am intors catre ea , i-am sters lacrimile cu mana , am vrut sa schitez un zambet cald , dar n-am reusit decat sa schitez o figura ciudata :
-Cum te cheama ?
-Reira , pe tine cum te cheama ?
-Nu sunt singur , mi se spune darkness ......
Fetita tresarii spasmotic ca si cand si-ar fi amintit ceva , ceva dureros , s-a uitat fix in ochii mei , a zambit indurerata ca si cum m-ar fi cunoscut , mi-a luat mana si a strans-o . Din nou acele sentimente , nu vroiam sa o omor , nu aveam de ales trebuia sa aflu despre ea si sa o ajut , sa am grija de ea , dar cat mai putin posibil.....
~VA URMA~
