capitolul 1

124 9 0
                                    

Nu tin minte nimic......intuneric....ceva rosu cu miros si gust metalic.....agitatie.....SI DUPA.....nimic....liniste.....abiss

Tin minte doar singuratatea , ura , satele prin care treceam , nu simteam nimic, doar teama , frica , si nimic altceva....le lasam in spate intr-un lac de sange nesfarsit ce o lua la vale cu un miros intepator dar linistitor pentru mine . Era pur si simplu mirific , un om in teapa , 2 , creieri intinsi pe solul incalzit de sangele unui om nevinovat , scrasnete de sabii , nimic nu ma oprea , eram un demon fara scapare , macelaream fara oprire , era ca un dans , cu un singur pumnal macelaream totul , iubeam sunetul organelor cazute din fostul lor lacas , din propria casa , nimeni nu simtea compasiune pentru mine , nici eu nu as fi facut-o.....

Tin minte ziua care m-a schimbat , ceva in interiorul meu s-a luminat si a ars , era ceva necunoscut mie , un sentiment cald , o inima , batea langa mea , eram ranit , tin minte exact , gamba dreapta era grav taiata de catre mine , tin minte ca in mijlocul luptei nu puteam opri demonul din mine deci a trebuit sa ma tai , era singura cale , o femeie , un chip cald si induiesator se uita fix la mine si astepta un semn de viata din partea mea , era ciudat , nu vroiam sa o omor !!! Era ciudat , inima mea in sfarsit nu mai era plina de ura , ea anca mai exista in inima mea , dar un pic din ea pleca , in sfarsit am dat un semn de viata :                                                                                                                          

-Iti este frica de mine                                                                                                                                              

-De ce mi-ar fi ? am de ce ?                                                                                                                                  

-Nu sunt sigur , tu ar trebui sa sti .                                                                                                                    

 -Ei bine atuni nu imi este ! (un zambet cald se schitase pe fata ei alba ca neaua ) haide , am sa te las sa te odihnesti , ti-ai taiat artera , aproape ai murit deci vei avea nevoie de odihna .  

 In mintea mea se dadea o bataie , capul ma durerea si imi scrasneam dintii cu nesat , cu disperare , o dorinta de a nu face rau acelei femei ma apasa groaznic pe inima mea demonica.

                                                         ~TO BE CONTINUED~

Darkness , un trandafir negruUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum