Am început să merg la psiholog. I-am spus despre toate probleme mele , cu excepţia uneia şi aceea era bulimia, care începuse cu câteva zile înainte.
În treizeci de minute cât stăteam acolo reuşea să mă facă să mă simt minunat. Mă făcea să cred că viaţa merită trăită , că sunt frumoasă şi talentată. Asta până când ieşeam pe uşa cabinetului şi batjocorelile începeau iar.
Mi-am tăiat venele de la mâna stângă, dar nu în încercarea de a mă sinucide ci în încercarea de a trage un semnal de alarmă. Vroiam ca toate astea să înceteze, şă-mi recapăt viaţa înainte de asta. Să fiu din nou aceeşi fată care învăţa, îşi asculta părinţii şi vedea bine din orice.
Am stat în baia şcolii mai puţin de un minut, până când o colegă m-a găsit şi a chemat-o pe directoare, iar aceasta a sunat imediat la 112. A venit ambulanţa, toată şcoala m-a văzut plină de sânge, cu ochii roşii şi plângând. În ziua aceea îmi doream să mor mai mult ca oricând.
Faptul că am făcut lucru acesta nu a făcut ca batjocorelile să înceteze. Am fost numită în mai multe feluri, au continuat să râdă de mine, mă determinau să-mi doresc moartea. Am continuat să lupt, făceam asta doar pentru Andreea nu o puteam lăsa singură. Renunţasem să mă gândesc la idolii mei, după miile de mesaje scrie pe Twitter către Jusstin, Demi , Selena & Cameron la care nu am primit niciun răspuns.
Andreea era singurul meu motiv pentru care trăiam.
CITEȘTI
My interminable story
Non-Fiction-Eşti grasă nu ar trebuii să mai mănânci , au spus ei. -Ştiu. -Eşti aşa tocialară nu ar trebuii să mai înveţi. -Ştiu. -Eşti atât de nefolositoare, ocupi spaţiu degeaba. -Ştiu. -Ai trebuii să te sinucizi. *Încer să mă sinucid de patru ori * -Eşti dis...
