Pe 14 iunie am ieşit din spital, nu m-am dus la ultimile zile de şcoală şi am plecat la ţară, speram că acolo totul va fi bine. Timp de o lună nu am vorbit cu nimeni înafară de Andreea. Ea era singura care mă asculta, stătea cu mine la telefon până la două dimineaţa doar ca să se asigure că sunt bine. Îmi trimetea mesaje din zece în zece minute, era mult mai bună decât un iubit.
Dar în această vacanţă am făcut proasta alegere de a-mi creea un cont de facebook ,pe care colegii mei l-au descoprit şi asa a început cyberbullying-ul. L-am dezactivat în câteva zile, iar odată cu el mi-am sters orice cont pe care îl aveam indiferent de site.
Am încetat să-mi mai sun psihologul aşa cum trebuia s-o fac zilnic. Nu mi-am deschis telefonul întreaga vacanţă, şi pentru o perioadă am reuşit să scăp de toţi.
Asta până când m-am întors în oraş.
CITEȘTI
My interminable story
Nonfiksi-Eşti grasă nu ar trebuii să mai mănânci , au spus ei. -Ştiu. -Eşti aşa tocialară nu ar trebuii să mai înveţi. -Ştiu. -Eşti atât de nefolositoare, ocupi spaţiu degeaba. -Ştiu. -Ai trebuii să te sinucizi. *Încer să mă sinucid de patru ori * -Eşti dis...
