Și trec minute-ntregi și ore
Și zile , săptămâni , dar oare
Își dă seama ce mă doare?
Mai e la fel acea iubire
De la început , hazlie?
Nu mai e...
E-acum pustie...
Multe goluri neumplute
Și lăsate , amărâte
Și cu ură aruncate...
Și nimeni nu știe de ce .
Stau în casă , ziua trece ;
Trec minute , zile , ani
Săptămâni si luni la rând ,
Iar speranțele se scurg...
Dar anii pleacă , nu mai vin
Vremuri bune , vremuri rele ,
Doar suspin .
Suspin adânc in suflet ,
Greu...
Și m-am săturat ca mai mereu
Numai eu
Să mă-nvârt , să mă strofoc ,
Să mă tot dau peste cap...
Înțeleasă eu sa fiu?
Niciodată...
Pentru scuze-i prea târziu...
