Anomalie la Costinești

Costinești

Am ajuns la hotel. Inițial am crezut că am ajuns la casa familiei Bouregard, motelul fiind renovat ultima dată după primul război de independență al dacilor. La prima vedere recepția părea destul de rău organizată, dar de fapt nu era organizată. A trebuit să băgăm noi banii în casa de marcat și să ne facem singuir check-in-ul. Ne-am pus toți unii altora brățări de all-inclusive pentru a beneficia de toate serviciile hostelului. Profu ne-a făcut turul camerelor deoarece nu exista niciun angajat la castel. Evident, nu ni s-a părut nimic dubios, totul era ca de obicei cum ne-a obișnuit profu

Eu trebuia să stau în cameră cu animal urât,Luca și Alex care părea destul de neliniștit cu privire la acest loc. Când am intrat în cameră am crezut că am intrat în debara din greșeală. L-am strigat pe profu speriați, dar el doar a venit, a luat instrumentele de tortură aruncate pe jos, săbiile de pe pereți, a omorât șobolanii din baie, a luat craniul din vărful patului și un tablou cu un băbat îmbrăcat în negru care ne urmărea cu privirea și a plecat.

Profu: Ce aveți mă? Am dormit în locuri mai nasoale decât ăsta pe vremea mea...

Animal urât:E mai frumos ca la mine acasă!Tati mereu uită drujba pornită la mine în pat...

Ne-am acomodat repede cu gândacii și cu păienjenii care ne intrau în gură, și după ceva timp chiar începusem să ne înțelegem bine cu omul din tablou. Trece ceva timp și auzim de jos țipându-se:"La masă!". Lihniți de foame ne facem loc printre craniile de pe jos și ajungem la sala de mese. Abia când îl vedem pe Animal urât îmbrăcat în bucătar realizăm că a lipsit până acum.

Animal urât: Voila! cea mai bune preparat culinaru den Romenia! Șobolan a la rotiseour!

Ne servește ceva ce pare a fi cotlet de porc cu ceva sos roșu(de Cranberry, cred) și cu niște solnițe pline de ceva negru.

Fodor:Ce e bă în solniță ?

Animal urât : Sare! Ce altceva!?

Noi nu îl credem pe cuvânt, însă Doamna Zizi, cealaltă antrenoare care ne însoțea alături de domnul Moroșanu, toarnă în disperare peste cotletul de porc până îl înnegrește. Îi văd mutrele satisfăcute după ce halește cu poftă prima îmbucătură.

Încă lihniți de foame, pentru că nici ne-am atins de Șobolanul a la rotiseour al Animalului urât, plecăm să găsim ceva de băutură prin oraș, "măcar să bem dacă de mâncat nu putem" sloganul lui Luca, cel mai bețiv dintre toți. Brusc, când pășim spre ieșirea din conac, Alex se albește la față și mă uit în ochii lui, dar el vede prin mine. Peste câteva secunde parcă se trezește puțin din transa în care intrase și se uită foarte curios la Gepeto.

Eu: Ai pățit ceva, Alexe?

Alex: N-am nimic să moară familia ta!

Îl cred pe cuvânt pentru că mi-e destul de frică de el. Până și lui Iuliu Berca, un băiat de 20 ani care a făcut înot și mai venea în expediții cu noi, îi era frică de el. Așa că ne vedem de drum până la primul magazin unde vând produse alcoolice. Luca și cu Andrei dau repede 3 shoturi micuțe de Spirt Mona(200ml/shot) de încălzire. Luca vrea să-l convingă pe Gepeto să bea și el măcar o bere, dar Gepeto e o pizdă și nu pune gura pe alcool futu-l în gură. Dăm vreo 42 de shoturi fiecare, adică 42 eu, 42 Luca, 42 Andrei... ați prins ideea. Eram toți foarte ok și ne plimbam pe stradă. Deși seară, Fane intră cu vârfurile degetelor în apă și dispare. Oricum era inutil. Fodor începe să strige:

-Îl fut pe Lucifir!

-Vezi bă că îl cheamă Lucifer! Îi spun eu perfect ok cum eram.

-Lucifir, Lucifar Lucifer, îl fut!

Iordă începe să fugă de noi, cum face el la băutură și nu-l mai găsim decât după 30 de minute întins pe o remorcă beat mort. Plecăm și îi lăsăm pe Bodjo, Animal urât și Gepeto în spate... Cel mai mare regret al meu, pentru că nici unul nu aveam idee ce se va întâmpla, cu excepția lui Alex.