Codrin Bradea

Bun venit în Oradea

         Nu mai are rost sa spun ca mi-am facut bagajele si cum a fost drumul...
      Imediat ce am intrat in oraș numa' auzeam cu face "Wow...trecem si p-aici , nu ?" . Ma bucuram ca ii place locul unde am crescut eu pana la varsta de 17-18 ani. Insfarsit am ajuns in fata casei mele. Si părinții mei au mașina,  dar ei au venit cu a lor , nu a lui Echo pentru ca...no , unde mai era sa-i băgăm si pe ei...

-Hm...frumos loc... Sa inteleg ca aici a crescut puternicul Bradea ?spune ea zâmbind pervers către mine

-Cam așa...vrei sa ți-l prezint pe scaunul scârțâitor? E fostul meu scaun de pe care faceam vloguri dar care sa rupt prin 2014=/ spun cu un strop de dezamagire in voce

-Sigur ! Nu e ca si cum îi foarte ciudat ca un băiat sa aibe in camera lui un spătar de scaun...

-Aha!! Era imposibil sa nu mă sti de pe youtube ! Nu trebuia sa ma minți,  in plm...spun foarte dezamagit

-Am fost nevoită sa te mint! Dacă spuneam ca sunt fana , d-apăi mai ieșeai cu mine ? Nici măcar nu ne imprieteneam...spune izbugnind in plâns...

    Cand i.am vazut ochii cuprinsi de lacrimi m.i s.a rupt complet inima in două...si știind ca eu sunt motivul pentru care plânge. "Sunt un idiot" erau cuvintele care se tot repetau in mintea mea.

-Stai...te rog nu plânge...am înțeles motivul...ai dreptate! spun eu cu ochii plini de lacrimi care nu se indurau sa curga pe obrazul meu in timp ce m.am aplecat spre ea si am îmbrățișat-o strâns.

*sunet de tras nasul*

-E doar vina mea...o relație, nu numai de iubire , ci si de prietenie nu se poate baza pe o minciună...spune stergandusi lacrimile fără să ii pese daca i se strica machiajul.

-Ba nu...trebuia sa realizez de ce ai mințit...chiar iti doreai sa ma cunosti iar eu nu sunt cea mai socializabila persoană cand vine vorba de fani...Îs un mare prost !spun ridicându-mă de lângă ea si lovind cu picorul scaunul de la calculator.

-Iartă-mă te rog...nu merit sa mai stau in prezența ta...te.am mințit! spune cuprinsa de vinovăție

-Nu e nevoie sa îți ceri scuze...nu pot fi supărat pe tine , in niciun caz in privința asta! spun întinzînd mâna spre ea ca s-o ridic de jos

    Ea se ridică ajutată de mine , îi iau capul in mâini si o sărut. Din nou acelaș sentiment ca prima dată. Va recomand să încercați *haha*
    Deschid ochii si numa' o văd pe Patrisia cum se uita la mine cu ochi de cățeluș... Poate ca nu e ea cea mai frumoasă fată sau cea mai bogată dar pe mine nu ma interesează! De cand am văzut-o nu imi pot lua gândul de la ea.... vreau sa fie mereu lângă mine... Nu voi permite nimanui niciodată sa o rănească,  nici macar pe mine nu ma voi lăsa...

-Mulțumesc că ma înțelegi... Nu mulți fac gesturile pe care le faci tu... Alții ar țipa la mine si m.ar alunga din casă,  dar tu m.ai acceptat , chiar si cu o minciună...Mulțumesc Codrin!

    Ochii ei sclipeau , probabil de la lacrimi , dar in același timp se vea că-i obosita dupa ce sa întâmplat si dupa drumul lung până la Oradea de la București...

-Vino ! Trebuie sa te odihnești...spun indrumand-o catre pat.

     Ea ma urmeaza si se aseaza in pat estenuată. A adormit imediat...era foarte obosită... După ce s.a petrecut in acea seară,  am decis ca nu ar fii o idee bună sa dorm cu ea , deci am luat o patura si o perna si mi.am facut culcușul pe jos , lângă patul unde ea visa.

Stiu ca momentan in poveste doar dorm si se plimbă dar asa e momentan... Vor urma multe alte capitole m.ai interesante=) Va pwp