Codrin Bradea

Deces (explicit)

       Era 7:20. M.am trezit inainte ca ea sa o facă. Doctorul a intrat pe ușa camerei de spital unde ne aflam noi doi. El a spus ca ar trebui sa il sun pe el si pe părinții ei de care am aflat ca erau in America si pe Echo si sa mergem la el in cabinet/birou pentru a ne da niste informatii importante.
        După o oră de stat la telefon , Echo intra in camera , dar , asa cum era de asteptat , nu mia spus niciun cuvânt , iar părinții ei au spus sa ii tinem la curent cu ce se întâmplă.
        Am intrat in cabinetul doctorului impreuna cu Echo si ne.am asezat pe scaunele din față biroului de lemn intre care se afla o masa de sticla cu niste reviste.

-Am sa ve spun ceva băieți...Nu sunt vești bune. spune doctorul provocându-ne nouă frică.

-Ce sa intamplat doctore ? A pățit ceva ?! spun îngrijorat

-Da...nu mai are mult de trăit. Ea a leșinat din cauza unui virus pe care il are in ea care a iesit la iveală din cauza unei sperieturi sau ceva asemănător...

-*hăhă...* Dumneavoastră glumiti , nu-i așa ?! spun eu cu inima deja in gât

-Mă tem ca nu...

-Nu pot sa cred....spun eu punându-mi capul in mâini

-Cât mai are doctore?...intreba Echo si el albinduse la față

-Mai mult de 5 ore nu mai duce , dar trebuie sa rămână in spital până in momentul critic!

Eu:*hhmmm*

      Cand am auzit nu m.am putut abține....am început sa plâng,  dar nu in hohote...

Eu:Mai putem face ceva pentru ea? Orice !!

Doctorul:Din pacate , nu.

Echo:Codrin , haide la ea!

Eu:B..bine...

     Am intrat la ea in cameră si speram sa se trezească macar putin ca sa pot măcar sa ii spun cat de mult o iubesc...Nici asta nu am apucat sa ii spun cand aveam timp. Cand ma gandesc ca daca nu ne cunoștea nu s.ar mai activat virusu' puli...

-Raluca , trezeste-te!!!! spun plângând cu capul lipit de mâinile ei

     Nu am facut nimic in acele 5 ore ramase pentru ca nu sa trezit...Am fost tulburăti complet in timp ce pastram legatura cu parintii ei , care au pornit catre România la auzul vorbelor doctorului.

_A murit_

        I.am anunțat părinții care au inceput sa planga la telefon...Toți plângeam. Da , si băieții plâng câteodată....mai ales in situații de acest gen.
        Am plecat acasă,  eu inca aflându-ma in Oradea si le.am spus si părinților mei , care nu o prea cunoșteau, dar au fost tristi auzind ce sa întâmplat,  mai ales Sonia care apucaseră sa vorbeasca si sa se imprieteneasca cu ea.
        Toată familia+Echo am plecat inapoi la București pentru ca nu mai avea sens sa stăm acolo. Nu am mai avut putere sa scot vreo vorbă de când sa întâmplat...
       Am fost chemați cu toții la înmormântarea Ralucăi...Desigur ca am fost sa o conducem pe ultimul drum. Putea fi prietena mea de videoclipuri,  soția mea , mama copiilor mei si multe altele...
       Am decis sa ma mut , tot la București,  dar mai departe de familia pentru ca simteam nevoia sa stau complet singur , iar dupa aceea sa ma reîntorc la casa mea. Zis si facut , m.am mutat cu chirie pentru ca nu avea sens sa cumpar apartamentul pe o perioada asa scurta de timp.
   
       Am trecut foarte greu peste tot ce sa întâmplat in acea zi din februarie pe care o puteam petrece cu ea...dar nu s-a întâmplat...ba din potriva!😭😫
      M.am mutat inapoi cu familia mea pentru ca simteam nevoie de "afectiune" din partea lor chiar dacă nu stau asa de mult cu ei.
  
      Mi.am reluat activitățile de zi cu zi : filmatul , cititul uneori , jocurile pe calculator noaptea târziu si statul cu persoanele din jurul meu comunicând.

Acesta este sfârșitul tragic al cuplului Raluca+Codrin , dar nu este sfârșitul cărții! Vor fi mult mai multe momente din viata fratelui Codrea=) *nu plângeti dupa ea:/ , vine una mai bună * Va pwp:*