Together forever

10

Toata ora mam gandit de ce sunt un mare ratat... Un pacalici si un idiot, nus in stare sa fac nimic! Si Christian total opusul! De ce e christian mai bine facut ca mine...? Suntem gemeni...  mmghhh!
-Christian?
-Da?
-Tia mai zis tata ceva ce eu nu ar fi trebuit sa stiu?
Face o fata de parca chiar ascunde ceva.
-Ce imi ascunzi?
-Vorbim acasa.
-Acum.
-ACASA!
Se rasteste si tac. In privirea lui am vazut ceva ce nu vad mereu, disperare?

▩━━━━━━◈━━━━━━▩

-Acum poti sami zici.
-E ceva serios Ale...
-Poti spune.
-Huh... deci sti ca mama a fost niho niho da sti, de un demon, si nu esti doar tu, tu ai puterile, si din aspect, pe cand eu e complicat si greu de spus.
-Tu... ai luat cum ar venii puterea corporala?
-Cam asa sar putea spune. Dar oricum, suntem la fel oricum.
Zambesc si il iau in brate.
-Dar am simtit ceva ciudat la idiotul ala, numi place.
-Te referi la Jonathan?
-Da.
-Cei cu el?
INtreb aseazanduma mai bine in pat.
-Parca simteam ca nar fi inger, ci...
-Demon? Cum? Demonii nu au voie in regat.
-Cine zice ca nu pot intra daca au cap?
-Nimeni...
-Si pe deasupea si noi suntem jumate demoni!
-Cam asa...
Ii dau dreptate pe un ton stins sil las sa continua.
-Ar trebui sa aflam daca e sau nu.
Zice cu o mica sclipire in ochi. Ma uit atent la fata lui.
-Daca e demon chiar am duc la mama si la tata sal omoare....
Ranjeste malefic si se lasa pe spate. Ma ridic si pun langa el.
-De ce esti rau?
-Pentru ca merita! Daca sa luat de tine.
-Nu trebuie...
-BA DA!
TIPA hotarat si ma ia in brate. Zambesc si il iau si eu.
-Te iubesc fratioare...
-Si eu.
Intre noi se lasa o liniste... chiar calma... nu era una din acea incomoda sau ciudata... era una linistitoare... Isi ia o cartee de pe noptiera intinzand lenes mana si incepe sa citeasca stand cu pieptul pe picioarele mele. Eu nu am ce face asa ca ma joc cu parul lui. E asa placut...