Când vine vorba de frică..
Habar nu am, pur și simplu e acolo.
Și uneori.. cu greu poți scăpa de ea.Când suntem copii ne înspăimântă întunericul, sau chiar și când creștem. De ce? Pentru că e imprevizibil, nu știm ce se ascunde acolo. Dar sa ne învingem această teama avem nevoie doar de un strop de lumină.
Dar când apare frica de a iubi din nou, după ce cineva te-a rănit..
Pot spune doar atât.
Ia și suferă, trăiește cu frica asta în suflet până când ești gata s-o înfrunți.
Pentru că nimic nu-i nesfârșit, nici măcar frica. Și când o vei învinge și vei iubii din nou, ai grijă să fie cu artificii.
CITEȘTI
Gânduri la miezul nopții
RandomDragă jurnalule, încă o dungă roșie pe pielea-mi tatuată cu cicatrici