Capitolul I

25 2 0
                                    

"In ziua de azi putini oameni mai stiu ce inseamna a fi bun. Oamenii au devenit atat de dependenti de niste hartii incat ar face orice le sta in putinta sa aiba cat mai multe, chiar daca asta inseamna si sa iti omori sentimentele si bunatatea."

Patrick,un baiat care provine dintr-o familie bogata, mama avocat, tata judecator, cu toata viata inainte la 21 de ani decide sa plece in Las Vegas intr-o vacanta.

Dupa prima sa relatie in urma cu 2 ani de zile, Patrick a inceput sa se neglijeze, si-a lasat parul lung, nu la mai interesat de sanatatea sa. Era afectat psihic cat si fizic din cauza decizilor luate doar pentru a nu isi bate capu cu ele si sa revina la gandurile sale.El pleaca, insotit de cel mai bun prieten al sau Gabriel.

In drum spre Las Vegas, undeva pe autostrada:

Gabriel: -Frate, insfarsit o sa iti mai poti lua si tu gandul de la despartirea de Alice. Am mai discutat subiectul asts de cate ori poate chiar zilnic dar trebuie sa treci peste chit ca te doare nespus de rau si numai eu stiu cate nopti stateai in pat si te uitai la tavan pana dimineata si cate pachete de tigari gaseam la tine in cosu de gunoi cand veneam la tine, dar acum, cat avem vacanta asta sa profitam de ea. Vacanta asta iti va schimba viata.

Patrick: -Incerc sa nu ma mai gandesc, si mi-ai fi de ajutor daca nu mi-ai mai aminti! spuse Patrick pe un ton indiferent si sarcastic uitandu-se pe geamul de la masina.

Gabriel: -Ok. Deci primu lucru care il vom face va fi sa ne cautam un hotel aproape de cluburi.Totusi cand esti beat nu prea iti vine sa mergi foarte mult pe jos. Bine poti sa mergi, dar unde ajungi afli cand te trezesti. zise Gabriel razand.

Patrick: -Cred ca mintile luminate gandesc la fel.

Gabriel: -Asta e baiatu meu!

A doua zi dimineata, intr-un restaurant, luand masa:

(Doua fete frumoase una blonda, cu ochii albastri, înaltă și cealaltă bruneta cu ochii verzi, intra in restaurant și ii vad pe cei doi prieteni cu își beau cafeaua, încă adormiți după un somn profund.)
Gabriel: Patrick cum ai dormit?
Patrick: Nu prea bine. M-am trezit de câteva ori...
Gabriel: Azi mergem la piscina hotelului?
Fata brunetă, fiind geana pe cei doi somnorosi si vazand ca nu sunt de aici, le spune:
-Ar fi păcat să nu veniți! spuse ea uitandu-se cu atata dorinta in ochii lui Gabriel.
Patrick a ramas indiferent la mica bagare in seama a domnisoarei, continua sa tina de cana de cafea cu ambele maini, privind oamenii care mergeau pe strada in grupuri. Plin de tineri.
Intre timp Gabriel se uita la fata bruneta, surade si ii spune:
-Noi venim, dar ar fi mare pacat sa te vad pe acolo si sa nu iti stiu numele.
Fata rade, se uita o secunda in jos, isi da parul pe langa ureche si ii spune:
-Cezara ma cheama. Dar daca te vad eu inainte cum facem?
-Pur si simplu strigi: "Gabriel!".
Dupa aceasta conversatie scurta, se lasa o liniste intre cei 4 cu toate ca fata cea blonda nu a scos nici un sunet. Era distrasa. Era cu gandurile ei ce o apasau, cu visele ei, cu dezamagirile... Sa va spun drept, cum v-ati simti sa stati spate in spate cu persoana care va fi fericirea si raza de soare in sufletul vostru iar voi nici sa nu stiti? Nici voi nici persoana respectiva. Va spun eu ce a-ti simti? Nimic. E si logic. Privirile celor doi tineri maturizati prea devreme nu s-au intalnit cum nici sinele de cale ferata nu se bat cap in cap. Dar nu sti niciodata cand aceste sine vor fi la intersectie si se vor intalni aparent intamplator...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 08, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Inimi În DecadențăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum