Drumul către fericire

Capitolul 1

Ce faci atunci când iubești?
Faci tot, faci orice pentru dragoste sau pentru a o ocolii, pentru că  dragostea e singurul sentiment ce te poate urca mai sus de nori dar si cel care te omoară ușor pe zi ce trece...

Sunt Maya, am 19 ani, iubesc culoarea gri și ador negrul, sunt o tipă destul de timidă și vreau să ascund asta cât mai mult și in cele mai multe cazuri sunt pesimistă crezând că asa pot evita dezamagirile...câteodată am impresia că sunt bipolara deoarece sunt veselă și tristă și melancolică la o secundă una după alta, dar de cand am devenit majora trăiesc printre cele mai frumoase povești de dragoste ce ma face sa uit cat sunt de imperfectă si de complicată. Am un iubit cu 2 ani mai mare, Adam, care face totul pentru mine, un tip înalt, brunet cu cei mai calzi ochii negri văzuți vreodată, cu cel mai perfect zambet și cele mai dulci buze. De o luna m-am mutat împreună cu el in Olanda și cu toate că nu cunosc pe nimeni aici, sunt ca acasă, asta numai pentru că îl am pe el alături de mine...Dar cam atât cu descrierile, să mergem in prezent.
-Hei iubire, mergem și noi prin oras...ca să îl mai învăț și eu,te rog?
-Nu pot iubire azi, poate mâine..
-Dar ce ai de facut că e weekend?
-Trebuie să mă întâlnesc cu Stef, să vorbim de un nou proiect.

 Răspunzând-ui sec un 'bine' plec din sufragerie spre dormitor în cea mai mare grabă..mereu are treaba, mereu mă lasă pentru cate nu stiu ce proiect, dar nu pot fi supărată că muncește pentru noi, doar ca vreau sa aibă timp și pentru mine. Nici nu apuc să îmi fac ordine în gânduri și să alung frustrarea legată de serviciul lui ca aud ușa deschizindu-se si il văd pe Adam cum vine cu o față plouată. Se așează lângă mine și mă cuprinde într-o îmbrățișare caldă și sinceră.
-Promit că mâine o să am toată ziua rezervată pentru tine, dar crede-mă, azi nu pot. Tot pentru noi muncesc.
-Are dreptate. ce mai pot spune, cedez si accept situația
Îl văd cu se ridică cu un zâmbet triumfător și se îndreaptă spre dulap..Își alege atent hainele și intră în baie. Oare de ce s-ar aranja atât? A mai iesit de multe ori cu Stef dar niciodată nu îi păsa cum se îmbracă. Poate mai vine și altcineva să discute cu ei despre proiect si d-asta. Dar despre ce proiect o fi vorba? Multe semne de intrebare și de îndată ce iese Adam din duș mă trezesc întrebându-l cu cea mai hotărâtă voce pe care o aveam:
- Despre ce proiect este vorba?
- Nu stiu tu. Nu iti încărca mintea cu asta. De ce te intereseaza?

 Ce raspuns rece! Simt cum raspunsul lui imi lovește ușor inima cu indiferență și dezamăgire. Ma asteptam la un raspuns simplu dar care să elucideze misterul.
- Nu mă interesează. Eram doar curioasă.
- Aha. Ok, hai că eu plec. Te iubesc!
-Și eu te iubesc! Pa!
-Pa!

Si a plecat, iar eu am rămas în pat gândindu-mă la ce pot face azi să treaca timpul mai repede. Plec la dus, imi potrivesc apa apoi mă dezbrac și intru sub ploaia fierbinte lăsând-o să îmi alunece pe corp. Îmi trece prin cap o altă listă de întrebări. Până acum Adam nu fusese niciodată atât de secretos cu mine, niciodată atât de rece sau atât de tăios. Ce se întâmplă cu el, o fi din cauza serviciului, s-a certat cu cineva de acolo sau ce se întâmplă cu el de este atat de schimbat? Poate e doar ceva de moment...
Și încerc să nu mă mai gândesc la asta, să mă relaxez și să imi văd de ale mele.
Ies din duș și îmi aleg o pereche de blugi albăstrui, tăiați și cu talie înaltă si un tricou negru și merg în sufragerie pentru a mă uita la televizor.  Mă asez pe canapea si iau telecomanda să pornesc televizorul când imi distrag atenția mai multe clinchete de biciclete ce se auzeau de afara. Veneau copii de la școală. Vroiam atat de mult sa ma plimb si eu, sa vad împrejurimile, dar de fapt ce mă reține? De ce să nu ies și fără Adam ? Nici nu termin de rostit întrebările în mintea mea că mă trezesc cu telefonul în mână salvând locația în care mă aflam pentru orice eventualitate și plec spre ușa de la intrare. O deschid timidă și îmi spun..
"Să mă plimb singură de nebună?? Unde să merg daca nu știu nimic pe aici? Dar de ce nu? Dacă nu mă plimb cum pot stii ce e
în jurul meu? La naiba! Maya ești proastă? Misca-ți fundul ăla la plimbare. Ce faci rău daca te plimbi putin pe lângă casă? Ce poti pății?"
Zis si facut, ma încalț cu o pereche de teniși negri si plec spre nicăieri.
Ma tot plimb de 10minute, am vazut niste magazine drăguțe cu tot felul de lucruri, o pizzerie si vreo 2 terase. Încep să iubesc locul asta si mai mult. E atat de linistit si de frumos, rasariturile si apusurile sunt pline de culoare iar restul zilei de lumina si căldură. Acum am văzut si înconjururile casei si pot spune ca nu mai vreau sa plec in veci de aici. Atata plimbare ma însetase si decid sa ma întorc la o terasă din cele 2 pentru a bea un suc.

Intru, ma asez, comand un suc si o prăjitură plina de ciocolată și imi iau telefonul încercând să îmi sun iubitul sa ii spun cat sunt de fericită și ca am iesit sa ma plimb dar nu a raspuns...probabil inca discută cu Stef, sper sa nu il fi deranjat....
Imi vine comanda si ma înfruct cu prajitura așteptată. Îi dau lui Adam un mesaj cu textul "Abia aștept să vi acasa sa iti spun ce am facut" apoi imi beau sucul, las banii pentru comanda si bacșiș și plec.
Acum chiar aveam de gand sa merg acasa, vrând să îi fac si iubitului meu ceva bun. Mai merg eu 2 străzi plina de fluturi in cap, tot felul de gânduri frumoase, tot felul de scenarii, la ce ar spune si cum ar reacționa iubitul meu in momentul in care am sa ii spun cat de frumoasa a fost ziua de azi, insa revenid la drumul meu, ma opresc si practic ma sufoc , vederea imi e aproape total înțețoşată de lacrimi ce acum curg in jos fierbinti pe obraji. Adam...