Tsunami

12 2 0
                                    

Capitolul 1

-Ar trebui sa facem o telenovela despre viata noastra.

-...

-Mai scrii cartea aia?

-O terminasem, am ars tot.

Iata-ma, scriind iar, in fata telefonului, ceva ce nu se stie daca va avea sau nu succes aici sau oriunde altundeva. Povestea mea, a celor care mi-au fost si imi sunt prieteni. Povesti bune si rele venind de la o tipa de 16 ani.

Viata mea era una ca oricare alta, pana am intrat la liceu si, desigur, pubertatea a inceput sa isi faca treaba in forta. Asadar, odata cu liceul, am inceput asa-zisele experiente noi. Am iesit din mica mea carapace si la momentul de fata nu regret. Datorita liceului am cunoscut o tipa minunata, Eda, care mi-a devenit cea mai buna prietena si salvarea mea. Apoi ar mai fi Chip si desigur, altii pe care ii voi aminti pe parcurs.

Pregatiti-va, intrati intr-o lume întortocheată si plina de probleme si drame adolescentine.

Capitolul 2

-Petrecere diseara?

-Clar.

-Daca nu beau ceva cred ca o sa o iau razna, ma omoara toti tampitii astia!

-Diseara, turta!

Cum am spus mai sus, intrarea la liceu a fost startul meu la adolescenta.

Acum, sa ma prezint. Stiu ca este al doilea capitol, dar hei, de ce sa fij ca restul?

Numele meu nu conteaza, puteti sa va imaginati ca ma cheama oricum, nu contează. Am fabuloasa varsta de 16 ani, 1,73 blablabla. Sunt sigura ca nu va prea intereseaza lucrurile astea minuscule. Am probleme. Ce fel? Obisnuite. Sau poate nu.

Familia, prietenii, viata sentimentala. Toate navalesc peste mine asemenea unui tsunami. Fumatul face parte practic din mine. Alcoolul, pai, as putea spune ca deja sunt alcatuita 50 la suta din el. Ce printesa sunt, stiu stiu, comportamentul ideal.

-Ai ajuuns!!! Haide, ne distram in seara asta bine!

Dupa cateva pahare totul parea mai bine peste tot. Seara frumoasa, vanatoare de tipi la cote maxime. Desigur, ajunsul acasa a fost mai complicat:

-Bun-seara!

-Buna buna, unde te duc?

-Acas'!

-Te las putin sa iti revii si imi spui dupa si mergem, bine?

-...

Da, pe strada V.B.

-Ok!

In stadii de astea e complicat sa pari treaza acasa, crede-ti-ma.

Dupa un weekend lung de mahmureala si, desigur, lucratul pentru scoala, ma simteam oficial terminata.

Au mai urmat alte seri, alte petreceri, saruturi nevinovate. Pana la un moment dat.

*Aici ma opresc momentan. Daca aveti pareri, sugestii sau ce mai vreti voi, anuntati.*

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 04, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

TsunamiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum