Am obosit sa lupt
Am obosit sa ma ascund
Dar imi este frica sa arat cine sunt
Imi e frica sa va arat adevaratul eu
Nu pot sa.mi dau masca jos
Nu stiu cu ce ma confrunt
Nu mai stiu cum sa lupt
Vechiul eu a disparut
Acaparat de masca frici
Frica ca pot pierde pe oricine
Masca furiei
Ce odininuara ma transforma intr.un monstru
Ce acum il controlez
Stiu ca pot sa.l stapanesc
Masca prostiei
Ce ma face sa ma simt prost si sa nu mai incerc sa invat
Ca stiu ca o voi da in bara cum o fac mai mereu
Dar lasand mastile la o parte
Arborele amintirilor
Acel copac pe care il avem de cand ne nastem
La mine a inceput sa batranesca
Si cu fiecare craca uscata
O amintire ajunge spulberata
Si oricat ai incerca sa o recuperezi
Amintirea a disparut precum anotimpul de iarnă
Fiecare are o slabiciune
La majoritatea e frica sa nu.ti dezamagesti parinti
Ce ti.au dat viata
Cedarea pshica cand iti vezi mama plangand
Si tu stiind ca esti de vina
Incerci sa.i promiti ca nu vei mai avea vre.o vina
Dar asta e o minciuna
Ajungi sa nu.i mai spui nimic
Din cauza ca sti ca o poti dezamagi
Si nu vrei sa o vezi plangand
Preferi sa ti totul in tine
Dar durerea acumulata trebuie eliberata
Si in cazul meu nu vreau sa o eliberez
Pentru ca stiu ca nu am sa ma opresc
Din acea durere coplesitoare
Ce zi de zi ma tortureaza
Tot ce pot spune acum
Este ca in oricine e o durere ascunsa
