Cum ie noaptea întunecată așa sunt și eu,
Cum e steaua înconjurată de întuneric așa este inchis și sufletul meu,
Acel suflet de poet vesel
Ce nu a mai dat un semn că există,
Până în acest moment.
Când nu mai pot să rezist,
Încerc să nu-i mai bag înseamnă pe cei rai
Dar fără ajutorul colegilor,
De la nervi ,
Pot sa mor
Și această lume nu va mai cunoaște.
Acest suflet care se credea nemuritor,
Dar sa va zic ceva
Să nu credeți că sunt și eu om
Si mă doare și pe mine
Cum ii doare pe toți
Poate o să vă mai gândiți,
Când o să vă luați de cineva mai slab,
Dacă ești invidios iate de cineva pe măsură ta,
Nu de cineva fara nico aparare.
