ch. V

235 29 12
                                    

A sosit momentul. Mă comport ca o fată, dar n-am fost niciodată aşa emoţionat. Ashley e specială, sper să nu o dezamăgesc. Am fost îndrăgostit de ea mulţi ani, încă sunt.

Nu sunt bun pentru ea, dar sunt prea egoist. Nu sunt capabil de o relaţie. Pentru ea, o să încerc, acum, nu ştiu ce va urma. Îmi tot repet că totul va fi bine, eu... Nu ştiu, nu pot crede asta.

Da, chiar aşa am ajuns. Îndrăgostit de o fată “ oarecare ”, care şi-a pierdut prietenul cel mai bun, din cauza ei. Ce e cu mine?! Înainte, nu dădeam nimic pe fete, una în fiecare zi, doar ca s-o uit şi nu am reuşit. Mi-a sucit minţile!

Mă încalţ repede, o salut pe mama, nu înainte să-i ofer un sărut, pe obraz, normal. O iubesc enorm. Mă bucur că este mama mea, nu altcineva. Este o femeie minunată, dă sfaturi bune, are grijă de mine şi de surioarele mele. E puternică, ne-a demonstrat asta, după ce tatăl nostru - nu merită numit aşa - ne-a părăsit. Am fost lângă, mereu o să fiu, chiar dacă sunt la sute de kilometri... 

Cumpăr un trandafir roşu, să fac o impresie bună. Merg spre parc, parcul unde am fost cu ea, a fost drăguţ. Merg un pic, apoi o văd. Ce frumoasă e! Poartă o rochiţă, nu prea scurtă, nici prea lungă, potrivită pentru vremea asta, cu o pereche de balerini negri cu fundiţă, iar părul ei e prins. Simpla, dar elegantă. 

- Bună, o salut, când ajung la ea. Pentru tine, continui, oferindu-i trandafirul. Mi-a mulţumit imediat pentru floare, şi mi-a sărutat obrazul. Buzele, Ashley, ele tânjesc după ale tale.

- Ce mai faci? Aceasta sparge liniştea. Mă întorc, de fapt, îmi întorc capul, iar ea îmi zâmbeşte. 

- La plimbare, ca şi tine, râd. Parcă suntem într-un film cu proşti sau o comedie proastă.

***

Deci, fata asta e super. Acum, o cunosc mult mai bine, sper să simtă ceva pentru mine, ceva mic, totuşi.

Am vorbit, am râs, am povestit, ne-am bătut cu floricele, am mâncat vată pe băţ... Am luat una, din care ne-am hrănit amândoi. Cea mai frumoasă întâlnire a mea, poate şi a ei. Sper din suflet că s-a distrat, eu chiar m-am distrat. M-am simţit ca un copilaş, pe care l-ai adus prima oară într-un parc. 

Încep să cred în destin. Cred că destinul ne vrea împreună. Ochii îmi sclipesc, când o văd şi când mă gândesc la ea. O iubesc, o iubesc! Iubesc totul la ea. Calităţile, defectele, absolut tot. O vrea doar pentru mine. Promit că o s-o protejez, o să am grijă de îngerul meu.

________________________________________

Epilogul, oameni buni! Nu e ceva nemaipomenit, dar mie-mi place, sper ca şi vouă să vă placă finalul. Mă bucur că am preluat ideea, mă bucur că mi-a dat-o mie. Mulţumesc frumos că mi-aţi citit povestea, că aţi votat-o şi pentru păreri!! ❤

Aş fi continuat-o, dar o să înceapă şcoala. Urmează un an greu pentru mine şi care trec clasa a 8-a. Mulţumesc încă o dată pentru tot. 

Vă iubesc!! ❤❤❤

Purple Eye » louis t.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum