Purple Eye » louis t.

ch. I

„ Dragă Jurnalule,

Astăzi, am văzut-o pe holul școlii. Pe Ashley. Simţeam cum mă topesc, iar inima-mi bătea mai tare-n piept. Parcă mai avea puţin şi ieşea afară. Oare... Oare e normal să mă îndrăgostesc de Ashley? O fată cu chipul unui înger. Părul ei lung și negru ca abanosul, îi acoperea mai mult din spate. Ochii ei căprui ascundeau atâtea secrete. Vocea ei subţire e ca un cântec pe care aș putea să-l ascult pentru tot restul vieţii mele. E un înger, un înger căzut pe pământ! Prietenii nu mă cred când le spun. Nu suport când lumea nu o lasă  în pace pe fata mea. Mai rău, nu suport când idioţii școlii o lovesc. Fiecare palmă, fiecare pumn pe care-l primește e ca un cuţit pentru inima mea. Mai degrabă, eu sufăr pentru ea.

O iubesc pe fata asta cu toată inima mea. Mă bucur că suntem prieteni, dar orice băiat vrea mai mult, corect? Vreau ca ea să ştie, că sunt aici pentru ea tot timpul.  Să ştie că, de acum încolo, am să o protejez de persoanele rele. Nu pot înţelege ce au toţi cu ea. E o fată dulce, inocentă, ce-şi doreşte nişte prieteni care să nu o judece.

Astăzi, ţipetele ei se auzeau toaleta fetelor. Era întinsă pe gresia rece, murdară din cauza picioarelor primite. Plângea şi ţipa în acelaşi timp. Câtă răutate să ai in tine să faci asemenea lucruri?! Nici băieţii nu sunt așa violenţi.

- Lăsa-ţi-o în pace! strigasem disperat. Îngenunchiasem în faţa ei, ochii ei roșii privindu-mă. Chiar și bătută e perfectă.

- De data asta ai scăpat, a venit prinţul după bestie, râdea una din ele. Nu știu care din ele. De ce? Sunt gemene! Niciodată nu mi-am dat seama care-i care. Dar cui îi pasă? Dacă nu aș fi fost băiat, le-aș fi smuls capul. Sunt foarte rele, egoiste și iarăși rele. Mi-ar plăcea să-mi înfig mâinile în extensiile lor, dar mama m-a învăţat că bărbaţii adevăraţi nu lovesc femeile.

- Plecaţi dracului de aici, panaramelor! strig, ele îndepărtându-se de noi doi până au ieșit din baia fetelor.

Jurnalule, fetele alea nu au inimă. Au bătut-o, au umilit-o fără să le pese de faptul că rănesc persoane, atât fizic, cât și moral. Nici eu - care sunt băiat - nu lovesc atât de tare. Ce a fost în capul ăla gol a lor?

O ridicasem cu grijă de pe jos. Am cărat-o în braţe până la mașină. Ghiozdanul ei era aruncat pe undeva, prin parcarea școlii. Am așezat-o ușor pe bancheta din spate a mașinii. Simţeam cum inima mea se rupe în bucăţele mici, nu mai când o văd așa. I-am curăţat buza - pe care fetele alea i-au spart-o - , Ashley scâncea de durere atunci când atingeam locul. Ce noroc că am avut o trusă de ajutor, în mașină. Mama a avut dreptate când a zis că o să am nevoie de ea.

Ghici ce?! Mi-a cerut să rămân peste noapte la ea. Părinţii ei erau plecaţi din oraş, aşa că, am fost singuri. Ne-am petrecut toată seara uitându-ne la serialul ei preferat. N-am inţeles nimic prima dată, dar mi-a explicat care-i care și despre ce e vorba. A fost nemaipomenit să petrec atâta timp cu ea. Pot spune cu mâna pe inimă, că fata asta e minunată. Și, nu, nu spun asta pentru că o iubesc ca un nebun ; mi-a demonstrat asta.

Mama e singura care mă înţelege când vine vorba de fete, mai ales de Ashley. Bine, ea e femeie şi poate d-asta. Mă bucur că măcar ea nu mi-a reproşat de faptul că sunt un obsedat după o fată. Nu orice fată. Am să fac orice pentru ea. O iubesc şi mi-e frică să n-o pierd. ”

___________________________________

Vreau două păreri despre capitolul ăsta, dar nu ❝super❞,❝genial❞, vreau să ştiu dacă vă place. :)