"Istorisirile și minciunile Tînărului Wodan"

Capitolul III

Anul 5650 d.m.P.

Turnul Cunoașterii Civilizațiilor și Limbilor. Aripa D.

Dormitoare. Camera 609.
Cronicar : Wodan Stromfeld

La sfatul Magistratului și învățătorului meu, Albrecht Felnor, poreclit și „Defel-Nor" printre marii magistrați ai Turnurilor Academice ale Cunoașterii, am ales să pun pe hârtie toată istoria recentă din Domenii și Teritorii, cât și tumultumul de după granițele acestora.

Niciun lucru din lumea asta sau oricare alta nu are început sau sfârșit. Ele nu există, cel puțin nu de-adevăratelea. Eu n-am să mă conving ca și ducii, căpeteniile sau magistrații că lumea are granițe și limite, iar Legea Tărâmului este de neclintit, necoruptă, neatinsă de noroiul sufletesc al ființelor umane. Pare cam sobră toată treaba, știu, dar n-am ce face, idioții cei mici cred într-atât cât ar crede și idioții cei mari.

Bun. Foarte bine pân-aici.

Totuși, pentru jurnalul meu de ucenic, cronicar și simplu academician al Turnului, trebuie să-ncep de undeva. (deobicei nu-mi găsesc scuze sau explicații, aplic principiu Naturii-Mamă și mă ghidez după intuiția mea, care e ascuțită și tăioasă ca o prăjină de lemn de bătut covorașe lungi din Hargaunaud sau Dohyi).

     Ziua de 9 martir, 5650 (Tată Ceresc, ce an lung de pus pe hârtie, obosesc deja când mă gândesc la toate epocile trecute). O zi obișnuită pentru Turnul Cunoașterii cu nr.3 . Știți voi câte Turnuri am vizitat în perioada scurtă de viețuire pe acest Tărâm ? Cinci. Turnul Cunoașterii Astrelor și Ghizii Cerului, Turnul Cunoașterii Militare ale Războiului și Sporturilor, Turnul Cunoașterii Păcătoșilor denumit și "Fortul Păcătoșilor", Turnul Cunoașterii Civ. Și Limb. (unde, în prezent, îmi fac ucenicia) și Turnul Cunoașterii Meșteșugurilor și Științelor. Mai e unul. Al șaselea Turn, cu mult în-afara granițelor și se zice că nu e un Turn adevărat, doar o ruină pe cale să se dărâme de la timp și vremea neprielnică, acolo Ghizii Aerului nu controlează vremea, e prea departe și nu - s nici unu' Akași instruiți sau înzestrați.

Ghizii Aerului studiază favoarea astrelor și mersul cerului. Pe lângă asta, mai vorbesc cu ele să ne dea vreme bună pentru cultivare și vreme rea, rareori se întâmplă, când unii au nevoie să fie trăsniți de soartă, la propriu.
Ghizii Lemnului, Fierului și Pietrelor sunt instruiți în Turnul Cunoașterii Meșteșugurilor și Științelor, ghizii Luptei și Dansului merg pe calea corpului fizic, uman, ei sunt mai de pământ, să zic așa, și nu împărtășesc niciodată nimic cu nimeni. Își târăsc propria mamă în calea pericolului numai să-și poată salva pielea. Nenorociți. Niciun prejudiciu adus lor, dar credeți-mă, nu e plăcut să stai în preajma lor, au trei sulițe vârâte în fund și nu se mișcă pentru nimeni și nimic, numai în cazul misiunilor sau urgențelor pentru Domenii.
Mai sunt Ghizii Ființelor Inferioare, zic ei, animalelor și gâzelor. Ăștia suntem noi. Numiți așa pe nedrept, pentru că tot ce ne învață e cum să le șoptim corbilor să ducă știrile mai departe. Vă jur că am încercat să smulg mai multe de la învățătorul meu, Defel-Nor, și vă jur că am facut-o doar o dată de fațadă, să nu intre la prea multe bănuieli, mă știe curios din fire, prea curios. Ceea ce nu știe el e că eu am deprins puțin mai mult decât graiul corbilor. Dar, despre asta, mai târziu.

Ca orice slujitor al Domeniilor, ar trebui să-mi prezint stăpânii... Oooff... am obosit și sunt prea leneș să-i menționez pe încuiații ăia nerozi, cu pompoasele lor case și curți, care nu fac nimic, doar fură pământ și bogățiile Talărâmului scad de la o zi la alta, exploatate de Ghimpii Intestinali ai Domeniilor, cei cărora le-a dat Vala, războinicul din ape și focuri care și-a făurit singur copii la un moment dat de sânge „nobil", după Marele Potop, după despărțirea de Văl și după ce probabil a ajuns la capătul minții sale, din tragica moarte a perechii lui, Valeea, i-a ajuns extazul mistic să screme patru seminții de oameni, sau garthși.