Forbidden[Harry Styles Fan Fiction]-Romana

Capitolul 9

"N-am vrut sa va intrerup."a ranjit baiatul,Harry facand acelasi gest de deasupra mea."Ma intorc mai tarziu,omule."

Harry a chicotit,ridicandu-se de pe pat.M-am sprijinit in cot,incercand sa vad cine era acel baiat.Louis?Louis Tomlinson?Inima mea a luat-o la goana,intimidata de faptul ca cineva ne-a vazut facand..ei bine,ceea ce faceam.Ce cauta el aici?

"E-n regula,"l-a asigurat Harry. "Ce vrei?"

M-am ridicat,aranjandu-mi parul,inainte de a-mi trage genunchii la piept,imbratisandu-i ca pe o patura.Ma simteam atat de prost!De ce m-am bagat in asta?As fi putut sa il opresc.

"E doar Zayn."a raspuns Louis."M-a sunat sa ma intrebe daca e-"

"Da,da,"Harry l-a intrerupt in mijlocul propozitiei,cu siguranta nevrand ca eu sa aflu despre ce era vorba.

"Si?"Louis inca astepta un raspuns."Crezi ca o sa mearga?"

A existat un moment de liniste intre ei,Harry gandindu-se la un raspuns.

"Umm,da"a ezitat,uitandu-se la mine,si inapoi la Louis."Da,cred ca da!"

Nu au mai schimbat nicio vorba pentru un moment,Louis zambindu-i slab lui Harry.Era un zambet ciudat,ca si cum ar fi fost mandru de el.Sau multumit?Nu imi puteam da seama foarte bine.

"Bine,"Louis a vorbit,in sfarsit."Il voi suna sa il anunt."a spus,aproape iesind din camera."Sa va distrati!"si-a fixat privirea pe mine,facandu-ma sa rosesc.

Nu pot sa cred ce am facut.Si cu cine.Asta nu trebuia sa se intample niciodata.Am venit aici ca sa scap de familia mea,nu sa il sarut pe Harry.

Usa s-a inchis,noi ramanand singuri din nou.Am evitat sa il privesc,concentrandu-ma asupra picioarelor mele,inca socata.

"Parca ai spus ca locuiesti singur."am soptit,privind cum se strecoara inapoi in pat.

"Asa e,"a raspuns." Louis sta aici doar pentru cateva zile,pana cand parintii sai termina de redecorat casa."

"Oh,"a fost singurul lucru pe carea reusit sa il soptesc.Cand se intorsese?Oare a auzit tot ce i-am spus lui Harry?

"Trebuie sa plec."am spus agitata si m-am ridicat de pe pat.

"Ce?De ce?"m-a intrebat Harry,rasucindu-se in pat,pentru a ma privi.

"Uite,seara asta a fost o greseala,nu ar fi trebuit sa vin.Tot ceea ce ti-am spus,tot ce s-a intamplat,tot..a fost gresit."

"Chiar si sarutul?"

"Mai ales sarutul."am spus. "Regret,nu ar fi trebuit sa se ajunga aici."

"Nu,n-o faci,"a zambit,apropiindu-se de mine,confuzia revenind in interiorul meu.

"Ba da.Regret totul."am incercat sa ma conving si pe mine.

"Nu ar trebui sa regreti nimic,Lucy!"a spus pe un ton ragusit,asezandu-se pe marginea patului,tinandu-ma intre picioarele sale. "Pentru ca,in acel moment.. a fost exact ceea ce iti doreai."

Vorbele sale si mainile noaste impreunate ma faceau sa ma simt ca jeleu.De ce imi trimitea aceasta senzatie?Nu voiam.Nu il voiam pe el.

"Doar asteapta pana cand cei de la colegiu vor afla cine mi-a facut asta."a ranjit,aratand spre semnul de pe gat pe care eu il facusem.

Mi-am tras mana din a lui si am pasit in spate.

"Ce?"am intrebat cu neincredere. "A-ai de gand sa le spui?"

"Ei bine..evident.Daca ma va intreba cineva de unde am asta,ii voi spune."

Gura mi s-a uscat complet.