Forbidden[Harry Styles Fan Fiction]-Romana

Capitolul 6

Gura mi s-a uscat complet.Un fior alerga inauntrul meu.

"Ce?"

"M-ai auzit."a ranjit."Nu te obosi sa negi asta.Stiu ca asta simti.E doar o chestiune de timp,inainte sa se intample ceva."

Nu. Nu am  de gând să se întâmple ceva. Nu între noi. Harry ma speria, și eu nu ma puteam imagina vreodată implicata in ceva cu el.Mi-am scuturat capul,incapabila sa raspund.De ce-mi face asta?Sunt o multime de fete care ar fi dispuse sa inceapa ceva cu el.Nu imi pierd vremea cu baietii,si nu am intalniri.

Doar imi vreau viata normala inapoi,cea in care baietii nu vorbeau cu mine in felul in care Harry o face.

"Doar..doar lasa-ma in pace,Harry."am incercat sa il imping inapoi,iar el doar a chicotit.

Mi-a dat parul dupa ureche,si si-a aplecat capul spre dreapta.

"Nu plec nicaieri,Lucy."mi-a soptit ragusit.Am tremurat la auzul acelor cuvinte.

Acele cuvinte care acum mi se repeta in minte din nou si din nou.

"Ne mai vedem,iubito."si-a lins buzele,indreptandu-se spre aleea principala si plecand.

Am ramas lipita de zid,coplesita de ce tocmai se intamplase.Asta era o problema care nu avea de gand sa dispara niciodata,iar eu nu am nicio idee ce mi se intampla.

***

Cand ma apropiam de usa din fata,cuvintele lui Harry inca imi umpleau mintea,dar era ceva diferit.Puteam auzi pe cineva in interior.Pe cineva care..plangea?Am scos cheia din usa,pasind inauntru incruntata.

"Mama?"am strigat."Tata?Emily?"

"Aici,Lucy."

Am trecut de coltul de langa mine,trei feţe triste cautandu-ma cu privirea.Ochii mamei mele erau rosii,tata arata de parca auzise niste vesti teribile,iar Emily..Oh,Doamne!Emily arata ca o statuie.

"C-ce s-a intamplat?"m-am ingrijorat,nesigura asupra cui sa imi fixez privirea.

"Lucy,cred ca ar trebui sa te asezi."m-a incurajat mama."Eu si tatal tau trebuie sa iti spunem ceva."

Mi-am lasat geanta pe podea si m-am asezat pe scaunul din fata parintilor mei.Nu aveam nicio idee ce va urma,dar stiam ca nu era de bine.

"Dupa cum stii,eu si tatal tau am avut unele..unele probleme."a spus mama pe un ton vinovat,parca inecandu-se cu (,) cuvintele."Si asta se intampla de mai mult timp."

Un nod mi s-a format in gat.Stiam unde se indrepta asta,stiam exact ce avea de gand sa spuna.

"Noi,pur si simplu,credem ca relatia noastra nu va mai merge."a facut o pauza si a inspirat,Emily suspinand inca o data."Noi..vom divorta."

Totul parca inghetase,iar ritmul inimii mele scadea.Un divort?Exact cuvantul pe care speram sa nu il spuna.Imi e rau.Se intamplasera prea multe intr-o singura zi.Harry,parintii mei..totul.Un sentiment de gol incepea sa creasca in mine.

"Lucy,ne pare foarte rau."a adaugat tata."Noi doar-"

"Am nevoie sa fiu singura."am spus,simtind cum,brusc,camera devenea prea mica pentru mine.M-am ridicat si am iesit rapid din camera,inca ametita si in stare de soc.Am fugit pe scari,stergand o lacrima nedorita.Am alergat spre dormitorul meu si m-am prabusit in pat,dand frau liber lacrimilor.Era,probabil,atat de stupid sa plang acum,mii de tineri trec prin asta in fiecare an,doar ca eu nu imi imaginam sa fiu una dintre ei.Am stiut intotdeauna ca parintii mei se mai certau,dar am crezut ca pot face fata problemelor.Dar,evident,nu era asa.M-am rostogolit si m-am uitat la poza de familie de pe noptiera.Am scos un suspin patetic,mi-am luat telefonul si am apelat-o pe Hannah.Aveam nevoie sa vorbesc cu cineva.Mana imi tremura cand am dus telefonul la ureche,sperand ca ea sa raspunda.Te rog Hannah,raspunde.Te rog,te rog..te rog.