Alone

Capitolul 1

Ma trezesc picaturile mari de ploaie ce se lovesc de geamul ferestrei de la camera mea. O ploaie de inceput de primavara, puternica, dar totodata linistitoare. Ma dau jos din pat si cobor scarile casei pentru a merge la parter. Imediat ce ies din camera ma loveste un miros puternic de cafea, mirosea atat de bine. Am urmarit mirosul, iar acesta venea din bucatarie, unde o gasesc pe mama band dintr-o ceasca mare de cafea si uitandu-se pe o revista de bucate. Mama era innebunita de astfel de reviste, mereu voia sa incerce tot felul de retete, aceasta spunand mereu ca ''Toata viata trebuie sa inveti cate putin din toate'', avea dreptate, intotdeauna avea. Era o femeie puternica si ambitioasa, poate si pentru ca provenea dintr-o familie saraca in care a avut parte de multe lipsuri. Undeva in sufletul meu o apreciam pentru femeia si mama care este, dar niciodata nu-i aratam asta. Eram prea mica ca sa inteleg anumite lucruri si uite asa, nu mi-am dat seama de ce avea sa se intample.

Am plecat la scoala cu o stare de bine, deoarece mama mi-a promis ca imi va lua prajitura mea preferata astazi, cand se va duce la cumparaturi. Orele au decurs normal, fara vreun eveniment important.

In drum spre casa, gandul meu era doar la prajitura aceea plina de ciocolata si visine. Cand am ajuns acasa mi-am lasat ghiozdanul si am inceput sa o strig pe mama sa vad pe unde e. Aceasta nu era acasa si nici prajitura mea nu era. Am sunat-o, iar aceasta avea telefonul inchis. Mi s-a parut ciudat, pentru ca ea mereu avea baterie la telefon si mereu imi raspundea. Am urcat sus in camera mea pentru a-mi face temele. Pe biroul meu am gasit o scrisoare, era de la mama:

''Imi pare rau pentru ce urmeaza sa-ti spun, dar cred ca esti destul de mare si de desteapta ca sa intelegi, am plecat si am plecat detot. Am decis sa-l parasesc pe tatal tau din multe motive pe care poate le sti sau iti vei da seama de ele mai tarziu. Imi pare rau ca a trebuit sa te las si pe tine, dar sunt sigura ca nu ai fi venit cu mine. Toata viata ta e acolo, prietenii, scoala si matusa ta. Nu puteam sa te rog sa lasi toate astea pentru mine. Nu-mi este usor sa fac ceea ce fac, dar vreau o alta viata, una mai buna, iar langa tatal tau nu o puteam avea. Am incercat de atatea ori sa refac tot ceea ce s-a stricat in casnicia noastra, dar nu am reusit. Sper sa intelegi si sa ma ierti si sa nu fi nevoita niciodata sa faci ceea ce am facut eu acum. Iti doresc tot binele din lume si te voi cauta cu prima ocazie cand voi putea. Mama te iubeste si spera sa o ierti pentru tot.''

Nu-mi venea sa cred, am inceput sa plang si sa urlu de durere. Mama mea, cum a putut sa-mi faca asta? Ce mama isi paraseste copilul printr-un bilet? Credeam ca o cunosc, credeam ca ne iubeste, dar m-am inselat. Cine esti tu mama cu adevarat si de ce ai facut asta? Imi vei raspunde vreodata la toate intrebarile pe care am sa ti le pun? Sau nu vei avea curajul sa spui totul?