Calatorie spre necunoscut Capitolul 3

13 0 0
                                    

Capitolul 3 Singuri pe drumuri 

Ramasi singuri in mijlocul padurii , am hotarat sa ne miscam pentru a ne mai incalzi putin .Dar nu am mers mult pentru ca eram obossiti si ne era somn .Am cautat un loc ferit de ploaie si cu cateva crengi de frnze am facut un acoperis , dar tot frig ne era asa ca am inceput sa cautam lemne uscate pentru a face un foc sa ne incalzim . Afara era bezna si o liniste deplina , frica isi facea prezenta in mintile noastre . Deodata am observant ca nu eram singuri , doi lupi flamanzi ascunsi intr-un tufis ne urmareau orice miscare , ca sa fugim nu era o scapare cu siguranta eram prinsi si sfasiati de vii , asa ca am luat fiecare cate un lemn gros si incet ne departam de lupi , dar cu cat ne indepartam mai tare se apropiau se ei mai mult de noi , am ajuns ca sa fim la o distant de 2 metrii de lupi , le puteam vedea ochi sticlosi , cu ce pofta ne priveau si maraitul lor pe sub ditin incepea sa ne sperie din ce in ce mai tare . dintr-un tufis se repezi un caine la lupi , pe unul il tranti la pamant iar pe celalalt il musca de gat . Dupa ce lupii au apucat sa fuga am recunoscut ca era cainele meu .De bucurie l-am luat in brate si l-am strans cu puter soptindu-i la ureche 

- Ma bucur sa te vad , amice !

Usurati ca am scapat de lupi am luat lemnele si am plecat , pe drum fata ma intreba cum il cheama pe caine , iar eu dand din umeri si uitandu-ma la el am zis ca inca nu iam dat nici un nume .

Ajunsi la adapost , sub scorbura unui copac ferit de pericole , ne asezasem inauntru , iar la intrarea scorburii arnajasem lemnele de foc . Am luat ruccsacul sa caut prin el poate voi gasi o cutie de chibrituri uitata , si chiar am avut noroc , am gasit cateva betisoare de chibrit in buzunarul cel mic iar ca supportpentru sare aveam o cutie de chibrit , asa ca luasem I bucata de ziar in care era invelite turtele si aprinsesem focul , desi nu ne incalzeam cine stie ce , macar era cat de cat lumina , am stat asa cam vreo 3 ore in timp ce mai puneam pe foc sa nu se stinga . Toti dormeau chiar si cainele statea ghemuit langa fata sa o incalzeasca , iar eu priveam cum lemnele ard . La un timp oboist si plin de somn , am luat toate lemnele care au mai ramas si leam pus pe foc sa arda , iar eu mi-am luat geaca si m-am invelit cu ea

Dimineata cand m-am trezit focul era stins . Fata si cu cainele erau plecati , cand am vazut ca eram singur , mi-am pus geaca in rucsac si am plecat sa-i caut. Dupa 5 minuta iam gasit la un rau , cainele se balacea in apa iar fata state ape o piatra si il privea . am lasat rucsacul jos si m-am asezat langa ea. Statea nemiscata , ochii ii straluceau , avea o privire blanda , parul castaniu ii venea pan ape umeri , era imbracata cu o rochita care ii trece de genunchi ajungandu-I pana la glezne , era incaltata cu o pereche de pantofi rosii cu buline negre.Deodata se ridica in picioare si se uita mirata , timp de cateva secunde statu nemiscata apoi cu un zambet pe buze imi facu semn sa o urmez. Atunci luaram rucsacul in spate si ma tineam dupa ea , cainele vazand ca ne indepartam iesi din apa , se scutura bine si alega latrand la noi . Nu stiam ce vroia sau unde vroia sa mergem dar totusi o urmam .

Se opri in dreptul unui pod care facea legatura dintre cele doua maluri , era singura sansa sa traversam raul , deoarece nu il puteai trece prin innot diind prea adanc si curentul prea mare si cu siguranta ne-am fi inecat.

--Inca nu s-a darmat , il putem trece ! spuse fata cu un ton bucuros .

Si in doua minute eram pe partea cealalta . am vrut sa intrev unde mergem dar ea continua sa mearga sa ca eu trebuia sa o urmez , aveam de trecut doar un deal , cand am ajuns sa coboram incepea sa se vada satul unde pana la urma am aflat ca trebuia sa ajungem , acolo traia un unchi de-al ei , insa dezamagirea a fost ca nu mai traia . Ajunsi in fata curtii se cunostea cum nimeni nu mai statea acolo , se cunostea cum ca , casa era parasita .Gardul nevopsit si unele parti chiar rupte ,buruienile si baladaile crescute prin curte , lipsa gemuriloe si inlocuirea lor cu bucati de ciolofan iti dadea un sentiment de pustiu si singuratate . Cand am intrat in casa peretii se vedeau cum erau crapati , mobile nu mai exista deloc , cele doua camera erau goale , numai paienjenii si sobolanii isi m-ai faceau simtita prezenta. Cand a iesit din casa nu zise nimic , statea nemiscata si se uita cum s-a spulberat si ultima speranta , nu mai aveam nimic ce sa facem , nu va dura mult si ni se vor termina si proviziile acum ne statea gandul doar la ce vom face sa supravietuim .

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 09, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Calatorie spre necunoscut Capitolul 3Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum