DIMINEAŢA:
Huh. O nouă zi. Mă întind în tot patul dând pe jos plapuma care era asezată peste mine. Ceasul e 8 dimineaţa. Mă ridic din pat şi mă duc spre sufragerie căutând telecomanda. Mă duc spre canapea şi aprind televizorul să văd la ce mă pot uita. Animale, mâncare, desene, nu e nimic interesant. Ascult muzică. Asta mă relaxează. La Kiss Fm era One Direction. Mamă, Harry şi Niall sunt atât de drăguţi, bine, Harry, mult mai mult. Părul lui pufos, oare ce şampon foloseşte? E atât de pufos şi mătăsos. Şi guriţa lui aia scumpă, ochisorii lui. TOTUL! strigă subconştientul meu. Printre buze îmi scapă un Ştiu!. Mă întreb... Când o să aibă un concert în New York. Deşi ştiu că au avut muulte, m-aş bucura şă mă duc la un concert. Cum să mă bucur, aş ţipa cât m-ar ţine plămânii. Mă duc spre laptop gândindu-mă să caut concertele următoare din New York. Deschid leptopul şi intru pe Google. Următorul concert, următorul concert... DAMN! E un concert peste 3 săptămâni. Damn it! Când intru şi eu să cumpăr un bilet, sunt toate vândute. Şi eu ce dracu fac? They fuck some slap! Poate mă pot descurca săintru prin mulţimea aia. Trebuie să mă duc. Îmi pregătesc de acum ţinuta, măcar să arăt bine când eşuez. Şi da, da... Este peste 2 săptămâni, dar vreau să fiu pregătită. Închid leptopul şi mă duc sus gândindu-mă cu ce o să mă îmbrac. Mă uit în dulap şi găsesc ţinuta perfectă. O rochie albă fără bretele cu dantelă neagră în talie şi cu o mică trenă. Nişte pantofi negrii cu platforme ne 10 cm. Perfect! strigă subconştientul meu. Să-mi pregătesc de acum şi machiajele? Mda... Trebuie să fiu scoasă din cutie, cum se zice. Mă duc spre baie, unde îmi ţin trusa cu machiaje. Mi le pun pe pat şi înfăşor totul. Îmi aleg un fond de ten, un anticearcăn, rimel de la Mascara, autobronzant, ruj roşu sângeriu, un fard auriu şi tuş. Prea mult? No. Pentru un concert, nimic nu e mult. Ah, să îmi aleg şi genta şi frizura. Mă duc spre dulapul cu genţi şi caut o genta potrivită. Găsesc o poşetă plic neagră cu puţină dantelă şi nişte lanţuri micuţe. Genial. So... Să ne gândim la o frizură. Un coc? Prea lejer. îmi spune mintea mea. Părul lăsat liber pe spate? NU! Clar nu! continuă el. TACI! spun eu nervoasă. Gata ştiu! Bucle mici cu fixativ. How nice! Huh. Mi-e foame. Merg la bucătărie luând o banană şi un biscuite cu cereale şi ciocolată. Belvita. Iau o doză de Fanta rămasă de acum 4 zile şi mă aşez pe canapea gândindu-mă cum aş putea face rost de bilet. Aş avea chef de o plimbare. Urc sus şi îmi caut o ţinută de parc. Un trening gri cu adidaşi + o şapcă albă. Îmi iau o sticlă cu apă şi ies din casă ducându-mă în parcul central. Multă lume. Găsesc o bancă şi mă îndrept spre ea. În drum, îmi cumpăr o vată de zahăr. E atât de delicious. Am mâncat-o pe toată în 10 minute. Lângă mine se aşează o fată de vârsta mea sau mai mare. Nu ştiu.
-Deranjez?
-Nu. zămbindu-i cald.
-Dacă îmi permiţi. Cum te cheamă? răspunzând la gestul meu.
-Melissa, pe tine?
-Alice. Am 18 ani tu?
-16. Sunt mică. făcând bot, cum se spune.
-Nu eşti. Îţi place One Direction?
-Îi ador. Am auzit că e un concert peste 3 săptămâni, dar nu am apucat bilet. lăsând capul în jos.
-Am eu două. Iubitul meu mi-a dat două şi el nu merge... Vrei... Să vi? întrebă ea timidă.
-Nu pot cere atât, e scump + abia ne cunoaştem.
În sinea mea eram foarte fericită pentru că mi-am găsit o prietenă sau aşa credeam, şi că mă şi invită la acel concert.
-Sigur nu vrei?
-Ahm... ruşinată.
-Ţi se citeşte pe faţă. Haide.
-Bine. Mulţumesc, mulţumesc. Îţi rămân datoare. Vrei să vi acasă la mine?
-Sigur. Nu îi deranjez pe părinţii tăi?
-Nu... N-nu... Am părinţi.
-Scuze. Nu ştiam.
-Nu aveai de unde. Acum... Haide.
Ne-am luat amândouă de cot şi am început să vorbim despre noi şi despre amintirile noastre. Mi-a făcut ziua bună. Cât pot să mă bucur. Nici nu ştiţi. Acea bucurie când primeşti un telefon nou de la părinţi sau îţi cumpără o pisică sau un câine. Sau... În cazul meu. Când ştiu că peste aproape 3 săptămâni o să-i văd pe cei de la One Direction. AAA *-*
-Aici e casa mea. arâtându-i o stradă în faţă.
-Ce vilă frumoasă.
-Mulţumesc.
Deschid uşa şi o poftesc în casă. Alice se uita la tot ce aveam în casă. Era într-un fel uimită.
-WOW! exclamă ea făcând ochii cât cepele.
-Ce e? Nu-ţi place ceva... Sau?
-Nu, nu... Doar că ai o casă aşa mare. Cu cine locuieşti?
-Singură. zâmbind fals.
-Ahh... Scuze. Din nou. Îmi pare rău de tine.
-Nu-i nimic. Nu eşti tu vinovată. Vrei Cola?
-Da. Ai ciocolată? pe un ton ridicat.
-Mda, dar e cu alune, de la Milka.
-E foarte bună. Îmi place cel mai mult.
Mă duc în bucătărie şi caut ciocolata. Huh. Nu ajung.
-Alice! ţipând.
-Da?
-Vin-o!
-Ce ţipi aşa?
-Nu ajung la ciocolată. Mă ajuţi?
-Bine. Asta o fac doar pentru că vreau ciocolata.
-Tu te gâdili? cu o faţă malefică.
-D...Nu!
Am făcut mici paşi până ce am ajuns în faţa ei şi am început să o gâdil la burtă. La burtă, LOL? Da, la burtă. Îi răspund eu subconştientului meu prost! AM AUZIT! Ştiu! Îi strig eu.
-Stop! Gata.
-Bine, bine. Mergem să ne uităm la TV? ridicând o sprânceană.
-Sigur. De fapt la plasmă. râde ea uşor.
-Maha.
Am mers amăndouă la TV şi am dat drumul la nişte emisiuni cu informaţii despre vedete. Acum era Niki Minaj.
PRES. --> One Direction.
-Harry! strigă Liam cu disperare.
-Ha? S-a întâmplat ceva?
-Da? Arde.
-Ce arde?
-Terminaţi voi doi. În 3 săptămâni avem concert şi voi vă certaţi despre incendii. spune Niall ţipând.
-Scuze! spune Harry.
-Liam! spune Niall, dându-i un cont.
-Bine, bine... S-scuze. dându-şi ochii peste cap.
Gata. Da, da. Îi bag şi pe ei. Nu pun încă etichete pentru că o să apară muulte vedete. Mâine pun capitolul 3 cred. Dedicaţii?
