Traieste azi, mori maine

Capitolul 1

Capitolul I

- Unde sunt banii?!

- I-am terminat!

- Cum?!

- Pur şi simplu, sunt bani, se duc la fel de repede cum vin.

- O să ajungem la sapă de lemn din cauza ta! Nici de întreţinere nu mai avem bani... Of doamne... cum o să creştem copilul fără bani?!

- Taci femeie! Dă-mi alţi bani!

- Nu mai avem! I-ai consumat pe toţi cu jocurile tale de noroc şi beţiile tale!...

- Fa rost de alţii! ACUM!

- Atunci vindem sticlele de băutură!

- Cum?! Tu gândeşti femeie?!

- Da, şi chiar foarte bine! De vrei bani, o să vindem băutura şi apoi o să ai bani.

- Niciodată! Nu mai bate câmpii şi dă-mi alţi bani!

- Daca nu mai sunt!, ce nu înţelegi?!

- Faci tu rost! Adu ciorapul de sub pat!

- NU! Ăia sunt banii pentru Will când v-a fi mare! Nu te las să îi iei şi pe aia!

- Nu comenta! Adu argintii!

- Nu!

Brusc se aude un sunet asurzitor ca un balon spart în urechea cuiva. Urmat de el e un moment de linişte care pare a fi o eternitate. Apoi, o voce şubredă şi ruginită începe să rupă tăcerea aceea.

- Nu..

- Acum! Mai vrei?!

Un ecou metalic îşi face apariţia printre zecile de sunete îndurate şi un sfâșit de haine readuce liniştea moartă. Un glas de bărbat subţire ca de soprană geme câteva cuvinte indescifrabile, şi, deodată.. POC! Sunetul de geamuri sparte şi ţipete ca scoase din iad inundă locul.

Plânsetul unui copil inocent se aude ca rezultat al bubuiturii înspăimântătoare pentru câteva secunde care apoi e stins de sirenele asurzitoare de afară...

- Will! William!... Trezeşte-te!

Ochii înlăcrimaţi ai lui William se deschid desenând un chip bătrân, cu o barbă albă şi sprâncene stufoase.

- Of.. Urăsc când păţesc asta..., mormăie băiatul.

- Eşti treaz? E bine. Acum taci ca eu vreau să dorm!

- Ma scuzaţi domnule Brock.

- Lasă scuzele şi taci.

Moşul se îndreaptă către uşă şi o trânteşte tare în urma lui. Will stătea în fund în cuşca lui. Era o cuşcă din bări de fier pentru animale, ca cele de la zoo, doar că asta era mică şi de-abia ce putea sta în picioare fără să dea cu capul de grilaj.

Cuşca era într-o încăpere măricică, cu fân pe podea şi ustensile de meşteşugărit arme şi armuri atârnate pe perete cu foarte mare grijă. Tavanul era dintr-o combinaţie de fân, humus şi din nişte frunze şi plante şi avea o gaură în partea de nord a casei pe unde mereu se vedea răsăritul.

Cu mâinile tremurânde, Will îşi sprijină capul în palme şi începe să plângă.

În fiecare seară am visul asta... de ce nu pot să uit odată? Sunt 15 ani de la incident şi încă se simte de parcă s-ar fi întâmplat ieri... Îmi urăsc viaţa şi tatăl pentru tot ce a făcut! Îmi doresc să nu mă fi născut niciodată! Hmpf! Dacă nu era el, acum nu mai eram aici, ucenic la bărbosul ăsta nenorocit! Şi mă mai şi tratează jalnic. În fiecare seară dorm în cuşca asta că nu cumva să fug până nu plătesc datoriile lui Winston.. Îi port şi iniţialele... Mâncarea pe care o primesc sunt resturile domnului Brock, şi e mai rău decât mâncarea porcilor. Într-o zi o să scap de aici şi o să am o corabie, o să fiu liber ca pasărea cerului! Jur pe tot ce am, dacă mai am ceva.