'De ce?" e singura intrebare ce umbla dintr-o parte in alta in mintea mea. Nu putea pur si simplu sa ramana asezat acolo pe pat pana ma intorceam eu? Constiinta mea se plangea in timp ce eu incercam sa nu ma las purtata de val dar atingerea lui ma ducea in alta lume.
Buzele ii erau reci dar respiratia calda iar pielea parca imi aredea sub mangaierea lor. Ochii imi erau inchisi ca si cum nu ar vrea sa scape nici o picatura de placere din corpul meu. Mana lui facea ca fiorii sa reapara si sa-mi ridice micile firicele de par de pe brate.
Buzele i-au urcat pana la lobulul urechii mele. Si-a trecut limba peste el facandu-ma sa tremur usor si mi-a eliberat incheietura lasandu-ma mana libera. M-a luat de talie in semn sa imi inconjor picioarele in jurul sau, dar toata puterea s-a risipit la atingerea lui asa ca m-a ridicat in brate si m-a dus pe pat ocolind pijamalele mele ce erau aruncate pe jos in camera.
Eram tacuta. Mult prea tacuta pentru caracterul meu. Trebuia sa opresc asta de mult dar nu am facut-o...De ce? Iara-si aceasi intrebare. Mereu e aceasi intrebare.
M-a intins si s-a lasat peste mine. Un fior mi-a trecut prin corp cand i-am simtit "juniorul" frecandu-se de feminitatea mea. Si-a ridicat capul de pe gatul meu si s-a uitat la mine oar in secunda urmatoare a fost afara din camera.
Ce l-a apucat?! Adica....uff!! Baieti..nimeni nu ii intelege. M-am ridicat de pe pat si mi-am luat pijamalele pentru a merge la baie sa ma schimb.
Picioarele inca imi erau slabite iar mainile imi tremurau dar am reusit sa ma schimb si m-am intors in camera.
Oare unde e? Inainte sa imi dau seama deja mergeam spre sufragerie dar nu era acolo asa ca m-am indreptat spre usa bucatariei. L-am vazut stand rezemat in maini pe masa si cu capul aplecat.
-Esti okay?- l-am intrebat punandu-i mana pe umar.
Si-a ridicat privirea spre mine dupa care a aplect-o din nou fara sa raspunda.
-Niall..ce s-a intamplat?
-Am fost prost..imi pare rau Laura, nu trebuia sa o fac te rog iarta-ma! Te rog....
-E okay..nu trebuie sa iti ceri scuze.
-Ba da trebuie.. imi pare rau sincer. Nu era intentia mea...doar ca m-am lasat purtat si..
-E okay- l-am intrerupt si i-am mangaiat usor obrazul iar ub mic zambet si-a facut aparitia pe fata lui.
-Eu...cred ca ar fi mai bine sa plec acasa..
-De ce? Ai spus ca ramai sa dormi aici.
-N-nu.. vreau sa fac ceva de care sa imi para rau..scuze..Noapte buna - mi-a sarutat obrazul si a iesit pe usa afara lasandu-ma singura in bucatarie cu gandurile date peste cap.
CITEȘTI
Believe in yourself
Teen FictionE posibil ca o fata care si-a pierdut speranta o data cu parintii sa o recupereze? Oare va putea blondul sa o faca sa aiba incredere in ea si sa isi implineasca visul? Visul sau de a deveni dansatoare, il avea de cand era micuta dar o data cu moarte...
