Dacă cineva m-ar întreba vreodată cum m-am îndrăgostit de el, nu aș avea nici o idee de ce să-i răspund. Pentru că, pur și simplu, s-a întâmplat. Am privit noaptea împreună, sub lumina lunii, care se armoniza cu briza oceanului. Respirând aerul săra...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Zilele de vineri mă prindeau mereu la atelierele de pictură. Era un sfârșit de săptămână perfect și în mod cert, orele mele preferate din întregul orar. Până acum câteva minute, aveam căștile în urechi, pictând lent pânza așezată pe șevalet, parcă fiind într-o armonie perfectă cu muzica și culorile. Însă universul meu calm, construit cu greu, a fost spulberat imediat ce Raine a intrat val-vârtej în sală și mi-a scos o cască din ureche.
— Am nevoie de sfatul tău, a spus direct, în timp ce eu am oprit muzica și am scos și cealaltă cască.
— Te ascult.
— M-am certat cu Liam. Am plănuit de câteva zile să vedem un film, iar când am luat bilete, brusc a spus că nu mai poate să meargă. Și știu că minte!
Pensula mea s-a oprit undeva în centrul tabloului, refuzând să îl mai picteze. Am spălat-o în borcănelul cu apă, apoi am înmuiat-o în albastru.
Raine aștepta ca eu să zic ceva; era evident că Liam şi-a dat seama că nu poate merge la film cu ea din cauză că atunci lucram, dar se pare că nu a reușit să o convingă pe blondă cu o scuză. Așadar, am hotărât să încerc eu:
— Nu trebuie să te superi pe el. Uneori, când oamenii au o problemă despre care nu vor să vorbească, ar trebui să respectăm asta. Sunt sigură că Liam are un motiv bun pentru care a renunțat la ieșirea cu tine.
Blonda a tăcut; s-a rotit de câteva ori în dreapta și în stânga, apoi mi-a mărturisit:
— Tot încerc să creez o conexiune cu el. Să fac lucrurile să vină de la sine, înțelegi? Dar tipul ăsta e dificil, a oftat. Oricum, te las să termini, a zàmbit apoi. Vrei să mergem după la o cafea?
— Mi-ar plăcea, am zis. Dar i-am promis lui Jackson că ieșim. Oricum ne vedem diseară, nu? am întrebat, știind că eu și Billie urma să dormim la ea.
— Corect, a zis zâmbind, dând să plece, însă s-a oprit. Apropo, oceanul tău e verde, a adăugat confuză, părăsind apoi sala.
Am lăsat-o pe Raine să plece, apoi mi-am pus căştile înapoi în urechi. Mi-am continuat desenul, timp de încă o oră și ceva, apoi mi-am strâns materialele, cât timp se usca. După, am căutat o pungă, pentru a-l pune în ea, urmând să plec acasă ca să mă pregătesc pentru ieșire.
Am constatat zâmbind, abia după ce pânza se afla în pungă: oceanul meu chiar era verde.
***
Toamna se simțea din plin azi. Păşeam pe un covor de frunze veștede, în timp ce vântul sufla fără milă peste întregul oraș. Mergeam lent, în drept cu Jackson, care povestea cum a fost anul lui la celălalt liceu și cât de bucuros e că s-a întors. Întotdeauna mi-a plăcut să petrec timp cu el. E o persoană caldă și glumeață, dar deloc plictisitoare. Când eram mai mici, de el eram cea mai apropiată, fiindcă aveam senzația că un băiat mă înțelege mult mai bine decât o fata; acum realizez că nu "un băiat" mă înțelegea mai bine, ci Jackson.
