When It's Over

Chapter 27 - "Ex-girlfriend behavior"

        Cred că ar fi un lucru extraordinar dacă ne-am putea vedea prin ochii altei persoane. Atât prin cei a unui prieten, cât și prin cei a unui dușman. Fiindcă vezi tu, prin ochii unui prieten ți-ai putea da seama de toate lucrurile care te fac frumos, deși poate, privindu-te în oglindă, ai impresia că sunt o mulțime de lucruri urâte la tine. Iar prin ochii unui dușman, ai realiza că în povestea cuiva, chiar tu, ești personajul negativ. Raine nu era dușmanul meu, dar în mod cert eram personajul negativ din povestea ei. Mă întreb cum ar fi fost cartea asta scrisă de ea, din perspectiva ei.

           În sâmbăta aia, ieșisem în parc singură. Mă gândeam că poate, plimbându-mă, mintea mea va fi mai limpede, căci eram confuză și zăpăcită. Ieșisem doar să îmi pun gândurile în ordine, nu să-mi plâng de milă, fiindcă pentru tot ce se întâmplase, eu eram singura vinovată.

          Când am trecut prin fața cofetăriei, primul cuvânt care mi-a trecut prin cap a fost "ecler". Am intrat așadar să îmi iau unul, dar apoi am vrut să ies imediat din încăpere, văzând-o pe Raine la casă. N-am mai putut să-mi pun planul în aplicare, din moment ce deja mă văzuse, așa că am salutat-o scurt.

            — Bună, a spus și ea, simțindu-se la fel de ciudat ca și mine probabil. Hai să...hai să nu facem asta, a spus.

          — Să facem ce? am întrebat confuză.

           — Asta, răspunse gesticulând. Hai să ne comportăm matur.

          Am expirat, dând aprobator din cap. Blonda a propus să ne plimbăm împreună, aşa că, puțin constrânsă, am acceptat. Mă simțeam tensionată în preajma ei, fiindcă nu știam cum să reacționez uneori. Nu știam cum să mă port, mai ales acum, când după o aproape ceartă, ne întâlneam la cofetărie și ne comportam normal.

      — Și...începu ea. Ce ai mai făcut?

      — Um, ă...știi tu...nu prea multe.

       — Ai...mai vorbit cu Liam?

        Am rămas blocată. Pentru asta îmi propusese să stăm de vorbă?

         — Nu.

        Dădu aprobator din cap, oarecum părându-mi mulțumită de răspuns. Știam că probabil voia să continui cu "și nici nu o să mai vorbesc cu el" sau alte prostii, fiindcă eram conștientă că Raine voia să mă scoată din peisaj.

         — Lucrurile mergeau așa bine înainte, continuă ea. Nu știu cum de s-au prăbușit atât de brusc. Știu doar că n-am nici o vină.

          Vorbele ei mă iritară puțin.

        — Adică vrei să spui că-i vina mea? am întrebat-o ușor nervoasă.

           Blonda ridică din umeri.

     — Cum poți fi așa? Acum ceva timp, tu ai fost cu Jackson și mi-ai ascuns asta tot timpul! am izbucnit.
  
        — Am avut motivele mele pentru care am făcut asta!

          — Bineînțeles, asta se spune când nu ai nici un motiv.

          — Nu am nici un motiv? Nu vezi, Mackenzie? Toți băieții cu care sunt ajung să te iubească pe tine mai mult! Patrick a fost primul exemplu. Când am început să ies cu Jackson, ți-am ascuns asta pentru că nu voiam ca voi doi...mda. Iar acum Liam! Până și Jackson s-a îndrăgostit de tine la final!

           M-am uitat încurcată către ea. Eram inexplicabil de surprinsă de felul în care Raine vedea lucrurile.

        — N-am de gând să mă cert cu tine pentru un băiat, am spus rece, oprindu-mă din mers. Și nici pentru trei.

         Astea fiind spuse, m-am întors pe călcâie și am luat-o în direcția opusă ei. Abia dacă am avut timp să meditez la conversația de mai devreme, că telefonul îmi sună. L-am scos din buzunar și am stat câteva clipe sa mă gândesc dacă să-i răspund lui Billie, dar în cele din urmă, am făcut-o.

          — Alo, am zis pe un ton obișnuit.

           — Mack! Bună! Te-am sunat să-ți zic să nu îți faci planuri pentru sâmbătă!

           —  De ce? am întrebat-o dându-mi ochii peste cap.

           — Mergem la concert! Am luat bilete deja.

           — Nu. Pot să jur că ai invitat-o și pe Raine. Nu vreau să dau ochii cu ea momentan.

            — Nu am invitat-o. Ea mergea oricum. Crede-mă, nu o să regreți! Te rog, te rog, te rog!
    
             — O să mă gândesc la asta. Pa, Billie.

          Am închis apelul imediat după "pa"-ul ei. Tot entuziasmul lui Billie mă obosea teribil, fiindcă nu aveam chef de nici o ieșire. Îmi doream niște timp singură, să-mi pun gândurile în ordine, fără Raine apărând de nicăieri. Când puteam găsi ocazia asta? În mod clar un concert nu era locul potrivit. Aveam deja un plan în cap, acela de a-i spune lui Billie că sunt plecată cu mama exact în seara aia și că va trebui să dea biletul meu altcuiva. Oricum, cu sau fără mine e același lucru.

                 N/a: Am revenit. Și sunt bine acum. Îmi pare rău pentru toată...faza mea proastă, dar chiar aveam nevoie să îmi revin. Nu îmi vine să cred că ne apropiem de finalul cărții...oricum, ce părere aveți despre comportamentul lui Raine?