10. M-a atins... / despre excursie

982 41 6
                                    

P-poftim? Ce căuta ea aici ? O priveam destul de mirată. Ea se uita la mine cu un zâmbet drăguț pe buze. Oh..cred că am roșit. Ea era pe scaunul meu așa că mă așez pe celălalt, chiar dacă nu îmi plăcea pe parte stângă.

-Bună. Îmi șoptește ea cu zâmbetul pe buze. Simt cum roșesc mai rău și golul ăla din stomac apare din nou, e mai rău decât celelalte dăți. Lauren Jauregui tocmai a vorbit cu mine? Ireal.

-Bu....bună. Spun eu timidă. Deci sigur m-am făcut de râs. Bravo Camila, ești foarte bună la socializat.

Îmi pun cărțile pe bancă și mă uit curioasă la profesoara de la catedră, care voia să spună ceva.

-Dragi elevi, știți bine că weekendul aceasta avem o excursie, de vineri până duminică seară. Bineînțeles că nu o să stați cum vreți voi in camere, așa că o să va așez cum îmi vine mie. Dacă nu vă vorbiți sau nu sunteți prieteni, acum aveți ocazia.

Uitasem cu totul de excursie. Diseară ar trebui să îmi fac bagajele ca să nu uit ceva.
Profesoara se uita atent la elevii din clasă, sper să nu mă mute cu Lauren sau ceva de genul. Dintr-o dată privirea ei se oprește brusc la mine. Oare cu cine o să mă mute?

-Pentru început, vă voi așeza în felul următor. Alyson cu Maggie, Anna cu Ryan, Dobrik cu Louis și.... hmmm
Spune ea atentă din nou la mine.
-Camila cu Lauren. Adăuga ea.

POFTIM? Ok, asta nu o să fie deloc ok. Eu cu Lauren in aceiași cameră? Nu o să iasă nimic bine din asta....

-Doamna eu.... Spun iritată de situație.

-Nimic Camila... Dacă nu te cunoști cu domnișoara Jauregui o s-o faci acum. E o persoană foarte drăguță. Spune și imi face cu ochiul. Ce se întamplă?

Oftez și imi pun capul pe bancă. Oare ce o să se întâmple?

-Să înțeleg că nu vrei să stai cu mine în cameră, așa-i ? Spune Lauren probabil simțindu-se jignită.

-Oh.. eu... nu era vorba de asta.

-Atunci? Spune și se uită fix in ochii mei . Simt cum mor.

-Păi.... Nu apuc să spun ceva că clopoțelul se auzi.
Nu mai spun nimic și îmi bag rapid cărțile in ghiozdan, ca să plec.
Simt cum cineva mă trage de mână. Lauren? Te rog nu ! O să leșin aici.

-Așteaptă! O să stăm in cameră, nu ai vrea să ne cunoaștem? Mă întreabă persoana după care sunt înnebunită de atâția ani.

-Ai vrea asta? Eram atât de roșie in obraji, și ea observase asta.

-Bineînțeles că vreau ! Imi zâmbește aceasta cald.
-Haide să mâncăm ceva, e ora prânzului. Spune Lauren și mă trage de mână, încât arătam ca un cuplu.

Cineva mă poate ține să nu cad? Jur că o să mor. Asta e real?

Lauren Jauregui , te iubesc din ce în ce mai mult.

Touch my Body •Camren• | VOL 1,2,3Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum