Touch my Body •Camren• | VOL 1,2,3

24. Îmi era așa dor !

Am îngenuncheat. Am strâns picioarele persoanei care era... Lauren.
Am început să plâng mai puternic ca niciodată.

-Zi-mi te rog că nu visez ! Iar dacă o fac nu mă mai trezi niciodată!
Urlu eu cât de tare pot, printre lacrimi.

Am închis ochii și doar am plâns. Înghețasem. Asta era real?

Peste câteva minute în care amândouă parcă eram paralizate, și am plâns, m-am ridicat. Tot corpul meu tremura, simțeam un șoc profund, simțeam că visez deși totul era atât de real.

Mă uit în ochii ei, îi ating ușor obrazul acoperit de lacrimi.
Îmi las ușor ploapele să îmi acopere pupilele când simt că mă strânge în brațele ei.
Am strâns-o cu brațele mele cât de tare am putut. I-am luat fața în maini și mi-am zdrobit buzele de ale ei.

-Lauren...
Spun în timp ce degetul meu era pe buza ei de jos, care încă era roșiatică și cu o formă perfectă.

-Da, Camila?
Răspunde ea. Vocea ei încă îmi încânta urechile și îmi producea un gol în stomac.

-Visez, iubito?
Întreb eu, decizând să las plânsul la o parte acum.

-Nu visezi, Camz. Sunt aici, ți-am promis că totul o să fie bine.

-Îmi era așa dor... dor să îmi spui pe nume, să imi vorbești, să îți simt corpul, să îți privesc chipul care mă face să am fluturi în stomac. Am fost distrusă până acum Lolo. Tu ești tot ce iubesc, tu ești tot ce voi iubi, iar fără tine sunt inutilă și incompletă.
Nu pot să cred că așa ceva se întâmplă!

Spun eu și îi șterg lacrimile. O trag din nou într-o îmbrățișare, fără să mă mai desprind din brațele ei ore bune. Se juca cu părul meu, iar eu nu mă puteam opri din zâmbit.