Secretul Familiei Adams

Prolog.

"...unicul lucru la care ma pot gandi este sunetul glonțului ce a spart liniștea pătrunzătoare din depozit. L-am privit in ochi pe netrebnicul ce a adus atâta suferința asupra noastra si cu un ultim strop de putere am facut pasi spre el desi vocea fratelui meu se împleticea cu cea a lui Ake in incercarea de a ma opri din a face una dintre cele mai mari greseli ale vietii mele. Mi-am continuat drumul cu greu, îndreptând arma spre capul sau.

Armele inamicilor sunt îndreptate de asemenea spre mine, dar asta nu-mi împiedică planurile.

-Crezi ca ma sperii, puștoaico? răsuna vocea plina de dezgust a omului din fața mea. Nu ai destul sange in vene incat să apeși acel trăgaci, iar daca o vei face nu voi fi singurul mort, a continuat pe același ton ce ma enervase cumplit.

- Daca ai fi vrut sa murim, nu ai fi așteptat atat, mereu ai stiut unde suntem si niciodata nu ai acționat, i-am raspuns veninos. Tot ce vrei este sa ne sperii, sa vezi suferința in ochii noștri si sa te hrănești din plânsetele noastre si strigătele pline de durere.

Mi-am strâns mâna in jurul armei si am luat-o pe cea ce acoperea rana facuta de glonț in abdomen ducandu-o la trăgaci. Cei prezenți par uimiti de curajul de care dau dovada sau de prostia din mintea mea. Am observat cu coltul ochiului unele arme ce se îndreptau usor in jos, asa ca mi-am continuat discursul.

-Crezi ca, daca ne aduci aici, irosești gloante in stanga si in dreapta si ne spui cuvinte de genul asta ceilalți te vor menaja? Ei nu stiu de fapt cine suntem noi, nu stiu pentru cine lupta si mai ales nu stiu ce plan ai facut pe la spatele lor. Am spus totul atat de repede si de taios incat am inceput sa amețesc, poate si din cauza pierderii sângelui, dar am continuat. Crezi ca acesti oameni stiu ca vrei sa iti omori de fapt nepoții?"