Familia Adams nu este una cu totul si cu totul normala. Aceasta familie ascunde unele dintre cele mai urate secrete.
Viața nu e tocmai corecta cu fetita de 16 ani ce isi pierde tatal. In negura mintii ei se ascund demoni ce nu reusesc sa iasă afara...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 3.
Ce am facut?
—Nur! Ar fi cazul sa te trezești daca vrei sa ajungi la deschidere! Am auzit vag vocea stridenta a mamei ce mi-a distrus visele si m-a adus inapoi pe pământ.
Mi-am trosnit degetele si am intins mana pana pe noptiera unde stiam ca mi-am lasat telefonul aseara. Dupa acel eveniment nu prea plăcut am început sa alerg spre casa în speranța ca mama doarme si ca Eric nu e acasa. Universul fusese macar odata de partea mea cand am intrat in liniștea morbida a casei. Ajunsesem chiar dupa miezul nopții ceea ce era straniu avand in vedere ca mi-am luat tălpășița din parcul acela la 11 noaptea.
—Poti sa nu mai strigi, m-am trezit! Am spus cu vocea putin ragusita si ochii bulbucați cautand in continuare telefonul.
Pașii mamei se îndepărtau usor in timp ce rosteam cuvintele. Într-un final am reușit să-mi gasesc telefonul "ascuns" si pe langa zecile de mesaje si apeluri de la Sebastián si Ines ora arăta nici mai mult nici mai putin de 9 dimineața. Am înjurat scurt amintindu-mi ca într-o ora trebuie sa ajung in campusul liceului.
Am sărit ca arsă din pat si am alergat alunecând pe parchet catre baie. Am intrat fara alte comentarii in cabina de duș deschizând apa și lăsând licoarea magica transparenta sa ma invaluie. Mirosul placut de vanilie si în același timp de primăvară m-a cuprins si aburii ce ieșeau că dintr-o mașinărie ma faceau sa respir puțin scadat. Am iesit din duș dupa cinci minute fiind sigura ca o sa întârzii. Am mers prin fața oglinzii amintindu-mi de ziua de ieri. Parul cu nuanțe de gri arăta acum negru iar picuri reci de apa se prelingeau pe fire căzând pe gresie. Nu am stat sa analizez si celelalte schimbări si am iesit rapid din baie intrând in șifonier și alegând niste haine de culoare neagra, bocanci negri si o geaca de piele neagra, pe scurt: totul negru. Parul l-am uscat rapid îndreptându-l in acelasi timp. Am avut grija sa ma dau cu putin corector, sa imi fac niște codițe cu eyeliner si sa ma dau cu rimel.
Am întors privirea spre birou vazand ca am irosit doar 20 de minute si in altele 40 trebuia sa fiu acolo. Am cotrobăit prin camera dupa cheile bestiei din garaj, pachetul cu țigări sobrannie, castile telefonului, trei agende, penarul negru, ochelarii si o carte. Am înghesuit cele necesare in ghiozdan iar restul lucrurilor in buzunare. Am apucat in fuga telefonul si am coborat scarile.
—Am plecat! Sa nu-mi duceți dorul! Am strigat pe un ton sarcastic mergand spre garaj.
Motorul numit Kawasaki Ninja H2R mi-a aparut in vizor de cum am intrat in garaj. Nuanțele de verde si negru iti luau respirația doar prin simplul fapt ca nu atrăgeau atenție. Am înșfăcat casca de aceeasi culoare si am încălecat capodopera si cu un hârâit venit din partea bestiei si un mic drift am iesit din garaj lăsând fum in urma mea.
Străzile orașului Mauyi erau populate de zeci de elevi ce se isi trageau coate pentru a ajunge la autobuz sau tramvai. Panoul din mijlocul intersecției nu arăta mai mult de 09:40 dimineața iar oamenii se îmbulzeau ca furnicile in tunelurile subterane.
