E mult prea simplu să nu poţi,
Ăsta e roiu-n care-aspiri.
Nemulţumit condus de hoţi
Mai poţi, mai ai tupeu, respiri?
N-ai cui să mai pui întrebări,
N-ai cui sa-i spui că-ți este greu
S-alegi dintre-atîtea cărări
Păcatul de-a te crede zeu.
Ref:
Nu vrei să știi unde te-ndrepți,
Doar știi că nu vrei înapoi,
Careva schimbări s-aștepți
Dezamăgind pereții goi...
Așa e lumea asta bolnavă:
Nu se lasă de păcate,
Spală creierii, la școală
Împușcă frata pe frate.
Și parcă vrei să spui, dar cui?
Cine ascultă monologuri?
Convorbitori cu ochi căprui,
Albaștri, verzi sau capii suri?
Ăștia la sigur nu au treabă
De-un Ne'nțeles nepriceput,
Vor trage dunga mai degrabă
Lăsîndu-te cu glasul mut.
Ref:
Înghiți uscat, umfli plămînii
Și dai cu pasul peste gard,
Cu haina ascunzi corpul pîinii
În timp ce mergi pe bulevard.
Lung urmează a-ţi fi drumul
Ca să ajungi să înţelegi
Că feicirea e în tine,
Trebuieşte doar să o găseşti.
YOU ARE READING
EXOD sau EXIL
PoetryCuprins: _Nota autorului _Întrebare retorică _Stare _De mici (Revăzută şi cenzurată) _BAD MOOD _Scrisoare către preşedinte _Tornado _Obligaţie _În Exil _Pripite concluzi _Suspensie _Rutină II _Printr-un geam _Titlu _Masele fecale _Jegoase trenuri _...
