Primi 7 ani, sunt cei în care părinți încep sa te formeze după cunoștințele și trăirile lor, sa îți arate drumul bun pe care aceștia îl vad. În acești ani, tu începi sa înveți faptele care ție nu îți fac bine. Aceste lucruri or sa îți rămână în subconștient restul vieții. Aceasta perioada reprezinta începutul dezvoltării personalități fiecărui om și ieșirea din din stadiul de "ființa pura". Începi sa te creezi pe tine, pe tine și modul tău în tot, de la tonul și ritmul vocii pana la faptele și comunicarea cu cei din jur. În acest timp, începem sa ne diferențiem, sa ne creem o personalitate unica, care, în viitor, o sa fie influențată de mai mulți factori pe care o sa ii prezint pe parcurs.
Copilul, după primi 3-4 ani de viata este eliberat din mainile mamei și ajunge la grădiniță, unde întâlnește noi persoane, descoperă lucruri noi care pot sa îl afecteze dacă nu este pregătit pentru asta, el fiind obișnuit sa stea în bratele mamei. În acest moment el este supus primei încercări din viata, când trebuie sa se obișnuiască, sa se adapteze și sa învețe sa se adapteze. Acesta este unul dintre cele mai mari impasuri pe care copiii le întâmpină iar în multe cazuri, mulți din aceștia rămân retrași sau izolați de restul fiindcă în educația lor de acasă și pe parcurs, nu au fost obișnuiți sau nevoiți sa înceapă sa comunice și cu alte persoane sau copii.
Pe lângă aceste lucruri, copii au nevoie de atenție, de ai ajuta, la aceste vârste încă fragede, ei sunt curiosi, încearcă sa descopere lucruri noi, sa pună întrebări, sa afle cât mai mult , sa știe ce este bine și ce este rău, iar datoria părintelui este de a sta lângă el și de ai arata și explica tot ce acesta încearcă sa afle și pentru ai arata ce este bine și ce este rău. Aceasta perioada este critica pentru fiecare copil, lipsa de atenție poate duce la lucruri negative și care ar putea sa il marcheze în viata și de a fi mai secretos față de tutorii sai.
