Prin ochi de sange

Un nou coechipier

-Stai unde mergem?spuse ea ștergându-și lacrimile.

-Doar nu o să te las pe străzi o să stai cu mine dacă vrei și tu!

-Glumești asta mi-am dorit toată viața.

Am mers prin padure. Mergeam unul langă altul.Nu știam ce să îi zic.Mai ramane să mă îndrăgostesc.Ce criminal sunt eu?

-Armen?spune ea utându-se tot înainte.

-Ce e?

-Cum e să fi criminal?

Atunci m-am oprit și m-am uitat fix la ea.Ami când a vazut că m-am oprit s-a oprit și ea și s-a uitat la mine parca puțin speriată.

-S-a întâmplat ceva,Armen?

-De ce mă întrebi asta?zic eu incepând din nou să merg pe langă ea.Ami zâmbește sadic.Cred că am înțeles încotro bate.

-Doar sunt curioasă.

-Sigur!Și eu sunt un super erou.

-Serios?

-Nu bleago eram sarcastic.

-Bine,îți zic de ce vreau să știu.

-Să o aud și pe asta. Sunt tare curios.

-Păi din moment ce suntem prieten.(STOP!A zis ca suntem prieteni.Waw mă simt minunat!)O să petrecem destul timp împreună și de ce să nu fiu și eu o criminală.

-Mda bine dar eu nu am grija de tine să fie clar.

-Hei parcă eram prieteni.

-Bine bine.Dar să încerci și tu să nu intri la fiecare 3 secunde într-o belea.

-Înțeles.

-Nu îți explic ce inseamna să fi criminal mai bine experimentezi singură plăcerea de a ucide.

-Uraaa.

-Nu te bucura prea tare.Nu e așa ușor.

Și mergând și tot vorbind am ajuns la casa mea.Era o căbănuță mică,modestă la etaj cu câteva ghivece cu flori albastre.Oi fi eu un criminal dar am si eu o culoare preferată.

-Am ajuns.Îți place?

-Hă!Nici nu zici că e casa unui criminal în serie.E chiar drăguță.

-Mulțumesc am amenajat singur.Hai să îți vezi camera!

-Ok!

Camera ei era vopsită cu albastru și cranaii albe ici-colo.Avea o fereastră cu o perdea neagră cu funtițe roz până în pămant,un dulap negru și un pat roz.

-Îmi place la nebunie.a exclamat ea sărind in sus.

-Mă bucur că îți place.Aș vrea să stai și tu să te odihnești puți,sigur ești obosită.Eu sunt in camera alăturată dacă ai nevoie de ceva.Când te trezești vei face prima ta crimă.

-Stai tu ce o să faci în timpul acesta?

-Sunt totuși om și eu sunt obosit și plus trebuie să mă schimb sunt plin de sânge.

-Păi vorbim mai tarziu.Ieși afară.

Mă impinge afară și închide ușa eu râd.

-După ce că te las să stai cu mine în casă mai mă și dai afară din cameră reao.

-Da știu.Ofticăte.Muahaha.se aude din spatele ușii.

Mă îndrept spre camera mea,intru închid ușa și încep să îmi dau hanoracul jos.Mă duc în baie și îl arunc în coșul de rufe murdare.