Drogul Minciunii

Capitolul I

pierzând lucruri frumoase,
le dorim din ce în ce mai mult.
fără să ne gândim,
că trecutul a apus

Capitolul I

                    Prima impresie se spune că caracterizează viața unui om! Greșit!
La prima întâlnire, nu trebuie să primești o etichetă doar pentru o stângăcie minoră.
Viața este o adevărată provocare ce depinde de jucător dacă o poate duce la bun sfârșit!
Viața ne oferă momente bune și rele; ne duce în cel mai cumplit chin sau în cel mai pașnic paradis. Practic, viața joacă la două capete. Câteva clipe primim clipe de fericire și brusc totul dispare. Lumina se stinge, vântul începe să bată mai tare peste inimi plăpânde.

                    Gândul îmi zboară iar în prezent. Privesc oglinda proaspăt decorată cu pozele din vacanța de vară.
Fusta neagră ce îmi ajunge ușor până sub genunchi se asortează de minune cu cămașa albă, ușor transparentă, cu un sigur nasture deschis la gât. Părul meu este prins lejer într-o coadă de cal.
Îmi aplic încă un strat de parfum cu o tentă de cireșe. Unii ar spune că sunt obsedată și că folosesc prea mult parfumul, eu prefer să cred că îmi place să miros bine.

                    Îmi aduc aminte prima dată când am pășit în universitatea de arte.
A fost atât de frumos, simțisem un sentiment necunosc mie.
La început, mi se părea grozav să port machiaj în exces de culoare roz! M-am învățat minte că data viitoare când voi încerca ceva nou, să apelez la o revistă de modă.
Acum sunt în anul doi, iar toată vara mi-am făcut planuri ca acest an să fie perfect!
Asta până când am aflat că universitatea unde practicam, a fost victima unui incendiu. Atunci când am aflat, nici ciocolata ce mă inveselea mereu, nu îmi era leac.
Plângeam non-stop, și parcă o săptămână stătusem închisă în cameră planificând cum să nu cedez psihic.
Pare ciudat că m-am atașat de un loc fără suflet, însă acolo mă simțeam acasă.

                    Acum mă simt ca o boboacă ce se pregătește de prima zi de liceu.
Oxford părea să fie o facultate promițătoare ce avea să îmi ofere un viitor foarte strălucit.

După ce ies din bloc, mă asigur că mi-am luat tot în ghiozdănul pe care îl port mereu după mine, și îmi caut cu privire mașina neagră.
Nu sunt fana mașinilor noi și nici a celor clasice; am ales să îmi cumpăr o mașină pentru a mă putea deplasa cu ușurință.

Fix  oră a durat drumul spre facultate. Primele cinci minunte le-am pierdut alegând la radio o melodie pe gustul meu.
Până la urmă, m-am axat pe ceva de la Lady Gaga, fredonând ușor stilul ei neînțeles.

                    Mă rog să încep această zi cu foarte multă atenție.
Nu vreau să fac vreo gafă sau ceva asemănător.
Probabil o să trebuiască să rămân la cămin, ca să îmi scutesc drumul lung.