Lunile au trecut repede și am ajuns în luna a 5 a. Eu cu Beka urma sa ne căsătorim sâmbăta viitoare, azi era joi.
Totul era perfect, burtica mi se observa deja.
Haru se comporta foarte protector la fel ca Beka. La nunta aveam sa port o rochie alba tip sirenă. La început nu am vrut sa port nici o rochie dar la insistentele lui Beka am acceptat.
În lunile astea am aflat ca și Yuuri era însărcinat cu Victor.
Acum stăteam în pat cu Beka și Haru uitându-ne la un film, deși Haru nu putea înțelege el tot a insistat sa se uite. Beka stătea cu o mana după umeri mei și între noi doi stătea Haru.
Haru împlinise deja 5 anișori și peste doi ani va merge la școală și el.La începutul sarcini vomitam aproape totul dar acum bebe accepta mai multe tipuri de mâncare dar carne tot nu pot sa mănânc.
Filmul era mai pe terminate deja, ma uit la Haru și observ ca adormise. Nu îl condamn era ora 11, și el se culca de obicei pe la 9 sau pe la 10.
-Beka.
-Da.
-Oprește filmul și d-ul în camera lui a adormit.
-Bine iubire. Beka îl duse în brate și îl duse în camera, Haru era cam supărat ca nu îl mai duceam sa luam în brate, așa ca să atașat mult mai mult de Beka la fel și invers, se înțelegeau de minune. Făceau multe lucruri împreună.
Beka venise înapoi și se puse înapoi lângă mine.
-Gata.
-Mulțumesc.
-Haru mia spus ceva azi, și nu cred ca o sa îți placa.
-Ce?
-A spus ca dacă o sa ai e un frate pe el nu o sa îl mai iubești de loc. I-am explicat ca nu va fi așa dar nu ma ascultat.
-Off, am sa vorbesc cu el mâine.
-Bine iubire.
-Mie somn.
-Culcate.
-Vreau sa ma uit la film.
-Te comporți ca un copil mic.
-Mulțumesc.
M-am pus frumos cu capul pe perna și am vrut sa dorm dar se poate? Nu.
Beka a început sa se miște prin camera ca mai apoi sa stingă becul și sa se pună în pat luându mă în brate.
-Noapte buna, te iubesc.
-Noapte buna, și eu te iubesc.
Si am adormit imediat după ce iam răspuns. Ma simțeam atât de bine în bratele lui.
Dimineața mam trezit pe la ora 9 și am făcut un dus rapid apoi mam schimbat repede.
Am coborât încet și cu grija jos și am mers în bucătărie de unde se auzea gălăgie. Haru stătea la masa și manca iar Beka gătea.
-Neața.
-Neața mami.
-Buna dimineața iubire. Spune Beka și vine și îmi da un sărut apoi îmi pupa burtica.
-Neața bebe. Ce vrei sa mănânci?
-Paine prăjită cu ceai.
-Bine.
Beka mia pus o farfurie și a început sa pregătească totul ca mai apoi sa îmi pună mâncarea. Am mâncat toți în liniște. Când am terminat de mâncat am spălat vasele apoi am mers în sufragerie.
-Haru trebuie sa vorbesc ceva cu tine.
-Ce mami?
-Cumva crezi ca dacă o sa ai un frate no sa te mai iubesc?
-......
-Tati mia spus ce i-ai zis, vino aici.
Venise încet spre mine pana a ajuns în fata mea. L-am luat în brate deși nu prea am voie sa ridic lucruri mai grele de 5 kg.
-Haru, ascultă-mă puiuț, pe tine te voi iubi mereu și dacă o sa ai un frate am sa va iubesc în egala măsura și o sa va dau atenție la amândoi. Sa nu mai spui în viața ta ca nu o sa te iubesc, bine puiuț.
-Bine mami, îmi pare rău că team supărat.
-Nu mai supărat, ii spun și îl pup pe obraz.
-Mami lasă-ma jos, nu ai voie sa ridici lucruri grele.
-Nu ești greu.
-Ba da.
-Bine, bine, spun și îl las jos.
-Mami pot sa nu merg azi la gimnastica?
-Hmm, de ce?
-Vreau sa stau cu tine.
-Eu sunt de acord sa nu mergi, dar trebuie sa fie de acord și tati.
-Tati, tati!
-Ce e? Spune Beka și vine și el în sufragerie.
-Pot sa nu merg la gimnastica azi?te rog!!!
-De ce?
-Vreau sa stau cu mama.
-Bine.
-Mulțumesc mult, spune Haru tare vesel.
Haru mergea în fiecare zi la gimnastica, ii plăcea foarte mult. De fiecare data când învață ceva nou ne arata.
Si îl punea și pe Beka sa încerce dar nu prea reușea. De fiecare data râdeam de el.
-Mami?
-Da Haru?
-Putem sa pictam azi?
-Sigur.
-Yeyyyy.
-Beka?
-Da?
-Nu uita sa ii dai azi acea chestie.
-Aaa, da mulțumesc ca mi-ai amintit.
-Ce? Ce? Ce?
-Afli mai târziu.
-Bine.
Am mers cu Haru sus în camera lui unde am pregătit măsuță lui cu acuarele și pensule. Ii plăcea mult sa picteze și sa deseneze și se și pricepea.
Haru a început sa facă prima data cu creionul apoi a început sa picteze.
-Mami pot sa te pictez pe burtica? Te rog.
-Sigur.
Mi-am ridicat bluza și l-am lăsat sa picteze. A început sa picteze un ursuleț îmbrăcat în haine albastre cu 3 baloane în mana albastre.
După ce a terminat ma întrebat.
-Cum o sa îl cheme?
-Aslan Adam Altin.
-Bine
A mers și a luat o cărticică și a deschis la o pagina apoi a luat o nuanță de albastru și a început sa picteze numele sub ursuleț.
-Gata.
-Bravo.
-Îți place?
-Da foarte mult mulțumesc.
-Haide sa ii arătăm și lui tati.
-Bine.
Am coborât cu grija și când am ajuns jos mam dus în stânga canapelei pe care stătea Beka.
-Tati, tati.
-Ce e?
-Uite! Spune Haru și îl trase spre mine și ii arata pictura de pe burtica mea. Îți place eu am pictat?
-Da e frumos. Bravo.
-Mulțumesc.
-Haru ești bine?
-Da de ce nu as fi?
-Ești tare rosu la fata.
Când am vrut sa ii pun mana pe frunte s-a ferit repede și a vrut sa plece dar în momentul următor s-a prăbușit pe jos. Am rămasă blocat, când am văzut cum a picat. Beka s-a dus repede la el și la luat în brate și a început sa îl strige dar nu răspunde. M-am apropiat de ei și când iam pus mana pe frunte miam dat seama ca avea febra, fruntea lui frigea. Beka la pus pe canapea și a sunat repede un doctor.
Mam pus lângă el și am încercat sa îl trezesc dar nu se trezea. Lacrimi au început sa îmi curgă din ochi șiroaie.
Beka după ce terminase de vorbit venise la mine și încerca să îmi șteargă lacrimile.
-Gata Yuri liniștește-te.
-Nu pot, e numai vina mea. Dacă eram mai atent la el poate observam ca nu se simte bine. Acum uite ce s-a întâmplat, spun și plâng încontinuu.
-O sa fie bine, Derek o sa ajungă curând.
-B… Bine.
-Și mai ușor sa nu ii faci rău lui bebe.
-Ok.
Beka s-a dus și a adus o compresa rece pe care iam pus-o pe frunte lui Haru.
Soneria sunase și Beka se duse repede să deschidă ușa, după care venise cu Derek.
-Ce a pățit?
-A căzut pe jos dintr-o data și are febra. Ii spune Beka, eu mam ridicat de lângă el și mam pus pe un fotoliu.
Derek a început sa îl consulte.
-Presupun ca nu vreți sa îl duceți la spital?
-E neapărat?
-Nu chiar.Stați sa ma duc după trusa.
Derek s-a dus pana afara și s-a întors cu o trusa mare de doctor o puse pe masa și o deschise. Scoase din ea o injecție și o substanță. Scoase cu siringa substanță apoi luase o vata înmuiata în spirt și ii șterse mânuța apoi ii dase injecția.
Luase o perfuzie și io pune scoase un plic cu ceva înăuntrul lui și îl conectase la celalalt capăt al perfuzii și luase un fier care se deschise și agățase de el plicul.
-Acum ar trebui sa se stabilizeze, dacă încă ii va mai creste temperatura va trebui dus la spital neapărat.
-Bine.
-Cum e sarcina Yuri?
-E bine.
-Ai grija, dacă te stresezi prea mult pot apărea complicați, și noi nu vrem asta, il vrem pe copilaș sănătos.
-Am înțeles.
Derek era verișorul lui Beka, la început nu înțelegeam de ce se înțeleg atât de bine dar Beka mia spus ca e verișorul lui.
-Eu va las, după ce se gata perfuzia sa ma sunați o sa vin înapoi.
-OK. Spor la lucru.
-Pa Beka, pa Yuri.
-Pa.
Derk a plecat și eu miam luat un scaun și mam așezat lângă Haru și iam luat mânuța în a mea.
State și ma uitam la fata lui, ce aș vrea să deschidă ochi acum.
Lacrimi mi se formata iai în jurul ochilor și iar am început sa plan.
-Yuriiii, nu plânge va fi bine.
-Știu, dar ma doare sa îl vad așa.
Dintr-o data Haru a început sa se strâmbe apoi a deschis ochi.
-Nu plânge mami! Voi fi bine și în plus nu e bine pentru tine si nici pentru bebe.
Când am auzit ce a spus lam îmbrățișat repede, îmi era atât de dor de vocea lui.
-Da nu mai faci asta niciodată!
-Bine.
Beka venise cu o alta compresa rece și ia schimbat-o pe cea de pe frunte.
-Tati mami tot plânge. Nu ma asculta.
-Of of.
-Liniștește-te mami.
-Bine. De ce nu mi-ai spus ca nu te simți bine.
-Nu vroiam sa te stresezi și cu mine, mai ales ca erai ocupata cu nunta și cu bebe și nu am vrut sa mai ai o problema pe cap.
-Sa nu mai spui asta în viata ta. Tot timpul vei fi prioritate mea, dacă te doare capul îmi spui, mereu voi avea timp pentru tine.
-B... B...... B.......... Bine, spune și dintr-o data adoarme din nou.
-Haru! Haru! HARU. Beka nu se trezește!
-Haru haide trezește-te! Haru! Îl voi suna pe Derek.
-Bine.
Nu, nu, nu, nu se trezea și era mult mai fierbinte ca înainte. Dacă eram atent la el nu se ajungea aici.
-A spus sa îl ducem la spital.
-Bine. Mam încălțat repede miam luat o geaca pe mine și iam scos perfuzia și le-am pus în mașină apoi lam dus și pe Haru în mașină ca mai apoi Beka sa conducă spre spital.
Între timp îl sunase și pe Derek și când am ajuns el la preluat repede pe Haru și la dus într-o sala. Eu cu Beka așteptăm pe hol.
-Yuri calmează-te, va fi bine.
-Sper.
-Sigur va fi bine.
Si așa tot am așteptat, dar eu din păcate a trebuit sa merg acasă la insistentele lui Beka, ma duse acasă și îmi spuse sa fiu calm nu se va întâmpla nimic rău.
Otabek pov.
După ce lam convins sa îl duc acasă am mers dinou la spital unde am tot așteptat pana când Derek a ieșit pe ușa și venise la mine.
-Am reușit sa îl ducem la temperatura normala și sa îl stabilizăm, poți sa mergi sa îl vizitezi dar doarme din cauza medicamentelor și a perfuziilor.
-Bine, mulțumesc Derek.
-Nu ai pentru ce. Dacă se mai întâmplă ceva ii spui unei asistente sa ma cheme. Pa.
-Okey pa.
Am întrat în salon și miam văzut puiul întins pe acel pat cu 3 perfuzii într-o mana și încă 2 în cealaltă, perfuzie erau așezate în diferite locuri. Mai avea pe frunte o compresa, bine ca nu e Yuri sa îl vadă.
E adevărat puțin, dacă eram mai atenți fata de el poate nu se ajungea aici, nu Yuri trebuia sa fie atent cu Haru ci eu, deși tot cu mine a stat eu nu miam dat seama. Offff sunt un tata dezastruos.
Iam luat mânuța și iam strâns-o ușor.
Era atât de fina pielea lui la fel ca a lui Yuri. Am început sa ii mângâi ușor capul.
-Tati?
-Sunt aici puiuț.
-Ma doare, spune el încetuț.
-O sa treacă, lacrimi au început sa i se formeze în ochișori și sa plângă.
-Vreau sa treacă acum, doare tare.
-Shhhh, gata.
Am început sa îl liniștesc.
-Mami unde e?
-Acasă.
-Tati vreau acasă la mami.
-O sa mergem.
Pe ușă întra Derek.
-Te-ai trezit.
-Da.
-Ce cuminte stai tu, uite, spune Derek și ii dăduse o bomboana.
-Mulțumesc, spune Haru parcă mai fericit.
-Beka vino afară puțin, trebuie să vorbim ceva.
-Bine, stai cuminte Haru vin imediat.
-Bine.
Am mers afară pe hol și Derek a început.
-I-am făcut niște analize și din ele a ieșit că...........
