l'amour et autres bagatelles

je n'y crois plus

nu mai cred.
nu mai cred
că există fleacuri
precum prietenia
și armonia
între oameni.
ai mei semeni
mă urăsc ;
mă privesc
ca pe o străină
o neagră bulină
în astă lume de alb ipocrit.

am simțit
cum se prefac ;
cum tac
atunci când eu vorbesc,
când zâmbesc,
când al meu suflet râde.
crude
mai sunt căile sufletului
și mai rele judecățile omului.

mi-am lăsat sufletul vulnerabil
în mâinile unor oameni nu prea capabili
de a avea grijă de el ;
acum, nițel,
parcă înțeleg ce înseamnă singurătatea,
anxietatea,
abandonul.
omul
m-a făcut să cred
în ce-i frumos, bun și
grațios,
și tot el m-a dezamăgit profund.
acum sunt
scufundată în propriile lacrimi reci,
în șoapte seci
și promisiuni uitate.

poate
nu tot ce spun oamenii-i adevărat ;
minciunile-au pătat
al meu suflet de lumină.
acum, senină,
scuze,
senilă,
mă îndepărtez de otrava lor,
de durerea faptelor,
de veninul cuvintelor.

doare
să vezi cum oamenii la care ții,
pentru care și sufletul ți l-ai dărui
te lasă baltă,
te reneagă,
te dezleagă
de tot ce a fost prietenie,
scuze,
nebunie.
ce târzie
e ora la care adorm acum ;
gândurile de nebun
îmi aleargă prin minte
ca niște sălbatice ;
apatice
mai sunt despărțirile.

durerile
îmi sfâșie interiorul ;
și în cuptorul
inimii fierbinți
oamenii ce-mi erau sfinți
se înfig acum ca niște țepușe.

nu mai cred.
de ce s-o fac
când tot ce am primit în schimbul
iubirii, grijii și sacrificiului
a fost plumbul ?

greu
mi-e sufletul acum.

fă-te scrum.

la tristesse durera pour toujours.

                ~ Vincent Van Gogh