Semidur [boyxboy]

Semidur

   Timpul părea că se oprise în loc, respiraţia sa tardivă îi dădea doar un gust amar pe limbă băiatului. Privea fix spre capătul celălalt al camerei unde geamul mare din sticlă cuprindea o porţiune mică din peisajul furtunos de afară. Ploua mărut, dar cum toamna nu era atât de miloasă în ultima vreme, urma ca norii să îşi verse toată nevroză asupra naturii muribunde. Vila era goală, familia lui era plecată în Viena cu afaceri, iar acum tot ceea ce puteai citi pe chipul său era pictiseala. Părul său blond, ud, era rece şi prosopul se afla  încă pe jos. Klaus nu se mişcă de pe scaun, fiindcă se simţea puţin ciudat. Prietenul său părea să nu fie în apele sale, stând cu privirea fixată pe copacii care se îndoiau la bătaia nebună a vântului. Din când în când mai zâmbea satisfăcut când vreo frumză lovea brutal geamul, scoţând un sunet interesant. Era de-a derptul faşcinat de evoluţia vremii şi de modul în care natura se leapădă de podoaba ruginie, rămânând în urmă goliciune şi o fărâmă de speranţă.

   Klaus îşi drese glasul, dar neîntenţionat, căci simţise cum saliva îi stătea în gât şi îl enerva. Peter auzi zgomotul provocat de gâtul tânărului şi închizând ochii îşi întoarsă capul în direcţia lui. Apoi ascultă  vocea suavă şi îngrijorată a băiatului care îl tot întreba insistent dacă îl doare ceva. Blondul râsă amuzat şi se aplecă spre prosop, lându-l şi cu paşi mari, parcă ameninţători, ajunsă în faţa lui Kalus. Îl prinsă de geafă cu prosopul, apropiindu-l mai mult de chipul său. Din nou lăsă pleoapele să îi acopere vederea, vrând cu ardoare să-i asculte bătăile inimii şi mai ales să-i simtă respiraţia caldă cum îl loveşte în faţă.

   - Peter, mă îngrijorezi, ce ai? te doare ceva, vrei să merg să iau nişte medicamente din camera mică?

   Pregătit să se ridice, Peter anticipă la timp intenţia sa şi îl prinsă de încheietura mâinii trântindu-l înapoi pe scaun. Şi ucându-se pe picioarele zvelte ale băiatului, îl privi precum o vulpe şireată. Distanţa dintre chipurile lor era foarte mică, respiraţiile li se impleteau, iar Klaus îşi simţea cordul cum bubuie între coaste, parcă vrând să desfacă pieptul. Emoţiile puseseră stăpânire pe el, adrenalina începea să curgă frenetic prin vene, cu cât Peter îşi mângâia obrajii sau nasul de pielea feţei sale. Blondul flutura din gene rar, dar îndeajuns de senzual pentru al face pe al său prieten să îşi pierdă minţile. Putea să-i simtă corpul cum se încălzeşte treptat şi obrajii care prindeau o culoare atât de aprinsă. Ochii săi căprui străluceau într-un mod atât de fermecător, încât Peter trebuise săi sărute fruntea cu putere, coborând încet şi sărutând şi nasul până când ajunsese deasupra buzei superioare, oprindu-se. Klaus respira zăbavnic, privindu-l intens pe prietenul său, aşteptând următoarea mişcare şi fu luat imediat prin surpindere de ochii albaştrii, şterşi, ai lui Peter care îl pironiră doar pentru al ademeni spre fructul interzis. Îşi simţi buza cum este prinsă în strânsoarea dinţilor celui de deasupra sa, care savura momentul cu atâta plăcere. Nu îşi putu reprima geamătul, astfel că lăsându-l liber printre buze, se simţi eliberat, dar fu intâmpinat de un sărut sălbatic şi adânc din partea amicului său. Palmele băiatului se agăţară de spatele nud şi rece a lui Peter, parcă vrând cumva să-i atragă atenţia, însă tânărul era mult prea hotărât să-i dezmierde lăcaşul umed cu limba şi să-l elibereze de suflet. Klaus devenea din ce în ce mai slăbit, privirea îi era împăienjenită, cu fiecare secundă care trecea îşi simţea energia cum se scurge printre degetele palmelor. Peter se apropie şi mai mult de el, oprindu-se la primul obstacol care se putea simţi atât de uşor prin blugi. Un rânjet îi răsări pe chip, la vederea erecţiei lui Kalus şi ridicându-se pentru câteva secunde din poala lui, îşi presă palma peste zona umflată, reuşind să scoată din gâtul tânărului un ţipăpăt puternic şi scurt, care îi stârni şi mai tare apetitul sexual.

   Cu broboane de sudoare care începeau să se prelingă de pe frunte în jos, muşchii încordaţi şi palmele acum odihnindu-se pe pieptul lui Peter, Kalus încerca să-şi recapete raţiunea. Toate simţurile sale erau asaltate de senzualitatea sălbatică a blondului, care nu înceta să-şi prelingă privirea albastră pe întreg trupul său. Tremura din toate încheieturile, iar blugii păreau că-l deranjează, la fel şi cămaşa albă, devenea inconfortabilă. Şi-ar fi dori să fie sub jetul rece al duşului, doar ca să se adune puţin. S-ar fi dezbrăcat imediat de tot, dar nu putea, îi era ruşine. Cu toate că mai făcuse asta de faţă cu Peter, acum era altfel, iar acest ghem de emoţii îl deteriora pe interior, îl făcea să reacţioneze într-un mod atât de necunoscut firii sale.

   Se sufoca sub partenerul său, voia să evadeze cuştii imaginare care se clădise cât fusese prins în ghiarele acestui gest intim şi iraţional. Blondului nu îi prea convenise zidul pe care Klaus dorea să-l pună între ei, astfel că aţâţat de intenţia şi inocenţa băiatului ,fu nevoit să-i pună piedică când se ridiase de pe scaun. Profitând de corpul epuizat şi mintea aburită a celui de jos, îl ridică brusc şi cu degetele îi creionă formele corpului transpirat şi fierbinte, făcându-l să închidă puternic pleoapele şi să-şi lase capul între umărul şi gâtul său. Vulnerabil, pirdut în ideile nebuneşti ale lui Peter, Klaus îl rugă să înceteze, căci nu i se părea normal ceea ce făceau, însă prietenul său zâmbi şiret, încântat şi apropiindu-şi buzele de urechea sa îi şopti: „Ai uitat? Suntem mai mult decât prieteni." Ar fi dori ca în acel moment să poată să se desprindă de Peter, dar nu putea, fiind mult prea hipnotizat de vorbele lui şi de atingerile pe care i le oferea.

   Nu era genul de băiat care atunci când punea mâna pe ceea ce voia, i se făcea milă şi dădea drumul prăzii. Dorea să-l savureze din plin pe Klaus, să-i vadă expresia când are să-l pătrundă şi mai ales să-i asculte glasul de privighetoare cum este secerat de plăcere şi pasiune.

   Eliberându-l din îmbrăţişare şi analizându-i pielea spatelui care se putea vedea prin materialul uşor umezit al cămăşii, îi pusă palma pe unul din omoplat, împingându-l pe patul cel mare. Întins aproape de tot pe pat, dar cu genunghii atingând totuşi covorul, Klaus începu să se panicheze. Ar fi vrut să se ridice, dar se simţea confortabil. Şi-ar fi dorit să întoarcă măcar capul ca să poată să vadă ce planuri are Peter cu el. Însă acest lucru urma în curând să fie desluşit. Blondul se aplecă peste el, strecurându-şi mâna pe sub al său trup şi croindu-şi drum spre nasturele de la blugi, chicoti amuzat de sunetele pe care băiatul le scotea pe gură. I se părea faşcinant şi totodată amuzant, în el, părea că focul aprins la început se înteţeaşte şi se ridică cât mai sus.

   Lăsându-şi faţa pe spatele încă acoperit de cămaşă a lui Klaus, zâmbi până la urechi, ca după să zmulgă de pe el materialul umezit şi să-l întoarcă cu trupul spre el. Câteva minute se lăsară scufundaţi de privirile pătrunzătoare pe care şi le dezveleau unul celuilalt. Peter era atât de entuziasmat, sângele îi clocotea în vene şi nici că mai stătu pe gânduri, aplecându-se îi muşcă buza inferioară băiatului care gemea sub el. Apoi introducându-şi limba cea jucăuşă în lăcaşul umed a lui Klaus, îi cercetă fiecare colţişor, făcându-l pe tânăr să-şi împingă capul în aşternuturi şi uşor în sus, fiind mult prea copleşit de afecţiunea sa.

   Cu degetele plimbânduse pe trupul prietenului său, îi putea simţi întreaga piele cum vibrează sub atingerile sale gentile. Indiferent ceea ce făcea, pe Klaus tot reuşea să-l înebunească. În pieptul său inima sa negheza şi cu toate că a sa minte nu voia să accepte ceea ce se întâmpla, emoţiile adunate îl impingeau în a se preda băiatului care îl iubea atât de mult.

   - Pe...te...Peter! Glasul înăbuşit a lui Klaus îi atrasă atenţia blondului, care se opri pentru câteva secunde, privindu-l pe cel care îl strigase. Nu înţeleg nimic, m... mă simt ciudat, dar nici nu pot nega ceea ce se întâmplă. Ve... vezi tu, t...t-te plac mult! Ah!

   Un zâmbet sincer se contură pe chipul lui Peter, care imediat îl îmbrăţişă strâns pe iubitul său, apăsându-şi trupul în al său, vrând parcă să se contopească cu el deodată. Se aporpie din nou de buzele fierbinţi şi dulci ale lui Klaus, sărutându-i-le cu patos. Îl lăsă fără aer, iar când simţi că nici el nu mai poate respira, se retrasă încet, continuând să-l privească adânc în ochi pe prietenul său. Îi sopţi „te iubesc enorm de mult" şi îşi prelinsă limba pe pieptul dezgolit a băiatului, a cărui trup vibra sincer sub atingerile pe care i le oferea.

   Klaus încercă să-şi revină, dar nu putu, astfel că prinzându-l pe Peter de umeri, îl îndepărtă de pe el, timp în care şi el se ridică. Dându-se jos din pat şi punându-se în poala blondului, îi cuprinsă cu ambele palme obrajii şi se apropie cât mai mult de faţa sa, vorbind spunându-i răguşit.

   - Fă-mă al tău, te rog!

   Peter zâmbi mulţumit şi cuprinzându-l din nou în braţele sale pe Klaus îl sărută şi mai apăsat, lăsându-şi trupul să se topească pe al lui.