Dominanța

Capitolul 1

Chiar nu stiu de unde sa incep, as vrea sa pot prezenta totul pe scurt, dar imi este imposibil. Nu ma lasa inima sa ratez nici macar un detaliu ce te-ar putea transpune in pielea mea, desi nici nu cred ca ti-ai dori asa ceva. As putea sa ma prezint, dar cartea o sa o faca in timp. L-as putea prezenta pe el, dar il vei intelege pe parcurs, sper. As putea sa incep direct cu partile mai intrigante, dar nu mai exista dupa un farmec al cartii. Asa ca o sa incep prin a recunoaste ca viata mea, din generala, nu a fost tocmai roz. Nu sunt si nici nu o sa fiu persoana ce se plange de trecutul ei, desi in momentul de fata mai mult traiesc in trecut decat in prezent, dar o sa spun pe scurt ca anii petrecuti cu dragii mei colegi din scoala gimnaziala m-au modelat pana am ajuns in punctul de fata, cand inca nu ma pot accepta. Acestia sunt motivul pentru care nu m-am putut autodescoaperii nici macar 30% pana la liceu. Toate replicile aruncate asupra mea mi-au slabit sansele de a ajunge la potentialul normal pe care un adolescent il are, de aceea in clasa a 9-a am dat dovada de o stare euforica de copilarie cat si de neacomodare cu personalitati noi. Faptul ca aveam anumite ticuri din generala sau lucruri pe care le faceam involuntar din cauza obisnuintei i-au facut pe cei din jurul meu sa nu ma aibe tocmai la suflet, astfel revenind intr-o oarecare masura la povestea din trecut, dar consider ca acum imi este cu mult mai usor sa trec peste si sa indur in tacere. Un mecanism de autoaparare dobandit a fost cel de a rade cand se fac glume proaste la adresa mea, in trecut o faceam voluntar, chiar daca in interior plangeam, eu radeam in fata lor, dar acum, in prezent, nici nu sesizez cand rad de mine impreuna cu ceilalti. Prin acest gest am reusit sa observ ca foarte multe persoane, putem spune, ca se oftica deoarece tu prezinti o durere in cot fata de parerea lor.

Acum ca am putut scrie intr-un fel un inceput pentru povestea asta, o sa adaug ca in clasa a 8-a am avut o asa zisa "cea mai buna prietena", care dupa ce a intrat la un liceu mai bun decat mine a inceput sa se creada superioara fata de mine. In schimb eu aveam altceva, eu ieseam cu viitoari colegi de liceu si ne distram, faceam scandal si prostii cat ne tineau picioarele, fapt ce o deranja pe aceasta prietena foarte buna a mea, ea suparandu-se ca m-am adaptat mai bine decat ea la noul grup. Astfel mi-am dat seama ca ea pana in acel moment chiar nu mi-a fost nici macar amica, ci doar o persoana toxica. De ce am vrut sa spun aceasta mica poveste? Astfel puteam sa il introduc pe acest baiat, intr-un fel, personajul principal al povestii mele. L-am cunoscut in vara dintre clasa a 8-a si a 9-a, cand inca eram ceva mai timida si m-ai retrasa. Tin minte ca in aceea zi, pentru prima data, eu am intarziat la o intalnire de grup, si toti ma asteptau. Prima data ma simteam rusinata din cauza acestui fapt, pana cand am fost intampinata de o fata nebuna, ce a sarit sa ma stranga in bratele ei. O sa ii spunem Ava. Ava era genul de fata baietoasa si sportiva, cu capul in nori, genul de fata ce se integra perfect chiar si intr-un grup oarecum elegant. Ava era pasionata de sport, si asta se reflecta si asupra corpului ei foarte bine facut, avea putere, se putea pune in bataie cu 2 sau 3 baieti, si ar fi castigat cu un minim de efort. Nu era foarte inalta, mai mult de 1,70 nu avea cum sa aibe. Ava si cu mine ne intelegeam destul de bine inca din mesajele de pe messenger, si era pentru prima data cand ne-am vazut fata in fata. In acel grup, din aceea zi, mai erau 2 baieti si inca 2 fete. Ava si cu acesti 2 baieti se aveau bine, si aveau glumele lor oarecum, ce m-au facut sa ma simt in plus. M-as fi retras cu celelalte 2 fete, dar acestea 2 ma ignorau putin, asa ca speranta ca aceasta iesire de grup sa fie una nebuna devenea din ce in ce mai mica. Adevarul este ca pe aceste persoane chiar nu le stiam bine, pana atunci iesisem cu alte persoane, si erau grupuri de cate 8 persoane uneori sau chiar mai multe, dar acum eram putini si abea ne stiam, ceva ce devenea mai stanjenitor cu fiecare secunda ce trecea. Totul a fost intrerup cand am vazut ca Ava era luata pe sus de cei 2 baieti, si ca se indreptau spre o fantana. Noi ne vazusem la o fantana din oras, destul de mare, ce daca stateai aproape de ea, te stropeau micii picuri de apa, senzatie pe care o adoram inca de mica. Cand mi-am dat seana de ce voiau sa faca baietii, am vrut sa sar sa o ajut pe Ava dar nu am putut din cauza crizei de ras provocate de imaginea din fata ochilor mei. Ava aproape le dadea picioare in cap si pumni in gura, din nefericire nu reusea sa ii nimereasca pentru a se elibera. Din cauza "crizei" ei, fix inainte sa fie aruncata in fantana au lasat-o jos si au dat sa fuga amandoi tipii stiind ca urma o bataie. Pana la urma Ava s-a aratat chiar amuzata de situatie si i-a lasat sa scape. Dupa cateva discutii scurte am luat-o la pas toti, dar nici mult nu a durat ca se auzea o melodie ce a intrerupt linistea grupului. Era tonul de apel al Avei. Aceasta a raspuns si s-a departat de noi, stand cateva minute in telefon, iar noi am ramas doar sa ne uitam la ea si sa ne dam cu presupusul despre ce era vorba. Pana la urma s-a intors dar era nervoasa, starea ei de nebunie nu mai exista si ochii ei te transpune-au in ura ei. Tatal ei o sunase deoarece acesta fusese cu masina prin zona unde noi ne-am intalnit si a fazut scena de mai devreme cu fantana. Acesta era nervos pe Ava, si Ava era nervoasa pe el. Asa ca ne-am luat ramas bun de la ea toti pentru ca era obligata sa mearga acasa, cu totii ne-am simtit prosti si neputinciosi fata de ea cand vedeam cum se inderta de noi. Eu eram cea mai confuza, eu cu cei doi baieti abea ce schimbasem un "Buna", iar acele 2 fete stateau impreuna fara a se baga in seama. In momentul ala m-am simtit in plus si chiar voiam sa merg acasa. Directia in care noi mergeam era fix spre blocul meu, si nu faceam mai mult de 8 minute pana acolo, asa ca am ramas tacuta ascultand glumele baietilor, pana cand unul dintre ei m-a bagat in seama vazand cat de aeriana eram cu toate treburile. Atunci am revenit cu picioarele pe pamant si l-am privit in ochi dupa care i-am zambit larg simtind cum starea mea de euforie copilaroasa revenea in sangele meu. Simteam cum din starea anxioasa usor-usor reveneam la felul meu de a fi. Acesta a inceput sa vorbeasca cu mine, s-a prezentat, si eu la fel, am schimbat 2-3 vorbe si cu celalalt tip pana cand am ajuns la blocul meu unde m-am oprit brusc si i-am anuntat ca eu raman acolo.
- Eu aici raman. Aici locuiesc, si cred ca merg acasa, mi-a placut sa ies dar deja Ava ne-a parasit, si presimt ca asa o sa se intample cu mai toti. Asa ca mai vorbim, bye.
Am zis si m-am indreptat spre scara blocului meu vrand sa sun la interfon deoarece eu imi uitasem si cheile acasa, dar din nefericire ceva m-a apucat de mijloc si o voce ferma dar usor amuzata s-a auzit din spatele meu.
-Stai potolita, nu pleci acasa, ramai cu noi, ce naiba?
Si atunci am simtit cum toata eram rosie, nu stiam ca o sa se intample asta, ma asteptam sa ma ignore si sa ma lase sa plec acasa, si pe langa asta, stiam si a cui voce era cea din spatele meu.
- Adica? Pai eu vreau sa merg acasa.
Am protestat amuzata de situatie si acesta a inceput sa ma impinga departe de bloc, aproape ma lua pe sus. Am incercat sa ma opun, dar eu fiind ceva mai grasa si fara putere am ajuns sa nu il pot opri, mai ales ca din fata ma tragea si al 2-lea baiat. Eram incoltita si nu ma lasau. Am mai schimbat cate o replica, o injuratura, dar pana la urma mi-am acceptat infrangerea in fata lor si am continuat sa merg. In mintea mea era doar faptul ca acest baiat ma tinuse de mijloc ferm, si ca nu ma ignorase si nu ma lasase sa plec acasa. In mintea mea era doar el, si atunci mi-am dat cu presupusul ca o sa imi devina bun prieten, asa speram.

Dupa inca ceva mers deja vorbeam cu el in continuu, si imi revenisem la nebunia mea, saream de colo-colo, faceam glume si radeam cat ma tineau plamanii. Eram cu totul alta persoana fata de cea pe care am prezentat-o in fata lor la inceputul iesirii. Si asta se observase foarte usor, inca ma mira faptul ca nu am fost intrebata cum de mi-am schimbat starea asa usor. Sau, mai bine m-as bucura fiind atunci nu as fi stiut ce raspuns sa dau, abea dupa ceva timp am sesizat de ce atunci pur si simplu eram alta persoana, era din cauza acelui baiat. Atunci cand m-a bagat in seama si m-a scos dintre gandurile mele si oarecum tristetea mea, atunci m-am schimbat. Acela a fost motivul declansator, el mi-a dat starea de euforie copilaroasa. Chiar nu stiu daca el a sesizat acest lucru inaintea mea, daca si-a dat seama ca el era motivul, dar ar fi prea stanjenitor sa aflu acum, asa ca o sa presupun ca nu, nu si-a dat seama.

Dupa, cred ca jumatate de ora de plimbat, am ajuns la teatrul din oras unde urma sa vina cauza despartirii grupului. Cand ne asteptam mai putin, a inceput ploaia iar noi eram imbracati subtire, si am ajuns sa fim de comun acord ca cel mai bine este sa luam un autobuz si fiecare sa mearga la casa lui. Atunci, in autobuz, am facut si schimbul de numere de telefom cu acestia si urma sa planuim o alta iesire. Cea care urma sa plece prima eram eu doarece eu eram, daca tin bine minte, singura ce locuia in aceasta zona a orasului. Ne-am luat toti in brate, si am coborat la statia mea si am luat-o la fuga spre casa. Iubesc ploaia si ador sa fug prin ploaie si sa dansez in ea. Este mica mea placere sa simt micile picaturi de ploaie ce se preling pe pielea mea, provocandu-mi fiori.

Am ajuns acasa unde mama ma astepta zambitoare, dar dupa ce m-a vazut uda toata, chipul ei se schimbase. Aflasem ca afara era o furtuna, nu o ploaie de vara asa cum la inceput toti am presupus ca este. M-am indreptat direct spre camera mea pentru a ma schimba, si cand mi-am dat tricoul jos am simtit un miros cunoscut, un miros ce mi-a inundat gandul si mi-a provocat fiorii pe care i-am avut mai devreme in ploaie. Am apropiat tricoul spre mine si l-am mirosit iar, credeam la inceput ca doar imi imaginam acel parfum, dar era adevarat, parfumul lui era impregnant in bluza mea, si asa mi-am petrecut cateva secunde bune, stand si bucutandu-ma de acel parfum. Nu eram constienta de ceea ce fac, nici acum nu imi dau seama cand stau si miros parfumul lui, exact acelasi parfum. Nici nu il stiam de o zi, si eu eram intr-un fel adepta parfumului sau, ceva ce nu cred ca se va schimba foarte curand.

Si acum am acest viciu.