Dominanța

Capitolul 2

Dupa aceea iesire oarecum esuata dar in care m-am simtit castigatoare fara vreun motiv, urma sa stabilim urmatoarele iesiri pana cand era sa inceapa liceul si sa ne vedem zilnic. El tot spunea ca vrea sa iesim cu totii, dar sa fim mai multi, si astfel mereu m-am oferit sa ies. Singurul impas era acela ca in general eram doar eu si inca o fata, fapt ce la momentul acela o deranja putin pe mama mea, dar care s-a obisnuit cu gandul dupa cateva zile. Hotarand urmatoarea iesire, era logic ca o sa stau cu el iar, si doar gandul imi aducea aminte de acel parfum suav al lui. Nu stiam ce era cu mine, ma simteam pierduta in realitate, si nu reuseam sa ma adun si sa revin cu picioarele pe pamant. Stiam doar ca voiam sa stau cu el. Atata.

Am iesit si de aceasta data eram aproape 12 persoane daca tin bine minte, printre care eram eu si inca o fata ca reprezentantele sexului feminin. Eu doar il cautam din priviri si cand poate isi intorcea capul spre mine, speram doar sa nu ma inrosesc. Prin aceasta iesire am cunoscut si alte persoane de gasca, am aflat poate prea multe detalii pe care si la momentul de fata sper sa le pot uita, dar nu reusesc cu prea mult succes. Jucam adevar si provocare, doar trupul meu era cu ei, gandul meu zbura din stanga in dreapta. In acel moment eu reprezentam opusul cuvantului "concentrare".

Amintirele imi sunt in ceata si nu as vrea sa inventez sau sa aproximez ceva prea mult, asa ca o sa sar direct la ceea ce am sesizat in aceea zi. Eu eram indreapta, in stanga se afla el, si intre noi se afla cealalta fata. Voiam sa imi ignor sentimentul de gelozie fata de ea, astfel prefacandu-ma amuzata si chiar foarte atenta la ce se intampla acolo. Nu stiam de ce simt fluturi in stomac si voiam doar sa ii dau afara cu toata dorinta aflata in sufletul meu. Doar eu stiu cum tremuram cand il vedeam luand-o de mana pe aceea fata. Doar eu stiam cat ma abtineam sa nu tip. Doar eu stiam ce razboi se afla in mine atunci, fara ca macar sa fi sesizat de ce ratiunea si durerea se luptau. Nu il stiam, abea ce ne descoperisem reciproc, am fost modelul de fata ce se ataseaza exagerat de rapid fata de un om, dar nu ma asteptam sa simt fiorii geloziei asa de repede, cat timp eu consideram cu cateva zile inainte ca o sa fim prieteni buni. De ce as fi simtit aceste emotii daca eu il voiam doar un amic. Gandul meu deja il barfea, ii voiam atentia desi stiam ca nu am sanse. Voiam sa ma inteleg, de ce actionam astfel, de ce tremuram daca il vedeam pe langa alta fata, de ce ii voiam privirile, de ce imi lipsea parfumul lui pe pielea mea, nici nu il cunosteam cu adevarat, nu ii stiam personalitatea cu adevarat, nici macar acum nu il cunosc cat ar trebui. Nu stiam decat cum il cheama si ca era genul de baiat ce cauta distractie mereu. Dupa ce am plecat din parcul in care noi jucam ce ne jucam, acesta ii luase mana fetei intr-a lui, atunci am simtit ca izbucnesc si am decis sa ma detasez cat mai repede de grup, si sa ma indrept spre casa. Imi simteam ochii lacrimati, nu mi-am putut gestiona sentimentele si le lasam sa ma corupa din ce in ce mai tare.
-Eu plec, nu stau in zona aceea, si dupa ma intorc singura acasa. Ne mai vedem!
Spun reusind sa nu ma balbai, si ii strang pe fiecare in bratele mele, dar eu doar ii cautam parfumul, nu cautam altceva decat sa ii simt imbratisarea si parfumul. Dupa ce am plecat, singura, pe strada, in zgomotul masinilor si al copiilor ce tipau, tot ce simteam era un gol in stomac ce ma distrugea. Gelozia deja ma domina si imi venea sa fug dupa ei si sa ii despart, pe el si pe aceea fata. O vedeam ca pe un obstacol spre el, si simteam ca nu pot accepta asa ceva. In generala placusem un baiat, timp de 8 ani l-am admirat si am crezut ca simt ceva fata de el, ce credeam eu ca era, era dragoste, dar ma inselam, era o obsesie creata pentru ca era inteligent. Acel baiat ma placuse si el, si eram fericita ca i-am atras atentia, incepusem sa invat si eu mai bine, si asta il atragea cred, dar brusc se mutase o blonda cu ochi albastrii in clasa noastra si uite asa, fizicul a batut intelectul. Si nu eram gata sa ma confrunt cu asta iar, cu un alt obstacol. In drumul meu aveam tot felul de planuri, de ganduri, de dorinte si apucaturi. Nici nu sesizam, abia dupa ce facusem jumatate de frum sesizasem in ce situatie ma aflam, cum imi permiteam sa ma confrunt cu o fata frumoasa si slaba, in timp ce eu eram urata si plinuta? Nu se putea, asa ca de langurile de gelozie incepusem sa ma jignesc pe mine, ca eu sunt cea care distruge orice sansa mereu pentru ca nu am un aspect atragator. Si de aici complexele mele s-au inradacinat cu adevarat. O data ce am ajuns acasa tot ce i-am zis mamei a fost ca m-am distrat si m-am simtit bine, in timp ce eu, in interiorul meu ma distrugeam. Cand am intrat in camera am inceput sa plang, si sa ma lovesc singura, ma pedepseam pentru cine eram. Aveam doar 15 ani, ce stiam eu cu adevarat? Nimic. Nici acum cand mai am numa ctv luni si fac 18 ani, nici acum nu stiu nimic. Gandirea mea din perspectiva altora era una exagerata, cautam atentie si sa fiu contrazisa. Aici se greseste mereu, nu am cautat atentie pentru ce fel de om sunt. Am recunoscut mereu cum vad lucrurile, si pentru asta mi s-a zis ca sunt doar o cersetoare de atentie, si uite asa au aparut alte complexe. Societatea te modeleaza mult prea mult, si iti pierzi esenta. Eu eram pierduta inca de ceva ani buni, si cautam o metoda sa ma regasesc. Singurul moment cand am simtit ca traiesc a fost acela cand simteam ca ma privea el. Poate asta a fost inca de la bun inceput, faptul ca de la primele interactiuni si el deja avea acest efect major in viata mea. Poate parea ca exagerez dar chiar nu este asa, persoanele ce ma cunosc in viata reala stiu cat suflet am pus inca de la bun inceput.
Urmatoarele zile au fost simple iesiri amicale, doar ca fara prezenta lui, si pur si simplu simteam ca ceva lipsea cu adevarat. Dar un singur lucruru bun a iesit din acele iesiri, faptul ca asa mi-am cunoscut actualul frate de suflet. Era un ciudatel, feminin dar amuzant. La inceput, mi-a povestit recent, nici nu ma suporta, credea ca sunt prea dramatica si exagerata, si avea si motive nefiind pus la curent cu ce fel de om sunt eu. Dar acum suntem ca fratii si il iubesc. Acest baiat a fost cel de care m-am agatat, fiind o fire extrovertita si-a facut rapid prieteni si agatandu-ma de el am putut cunoaste astfel alti oameni superbi. A fost si este un om pe care nu mi-as dori sa il pierd, si chiar daca o sa ajungem la facultati diferite, in orase diferite o sa lupt sa nu pierd legatura cu el.
L-am introdus in carte pentru ca si el a avut si inca are un efect destul de mare asupra vietii mele. O sa ii spun simplu "M", nu ii voi da un nume in carte, o simpla litera, "M". M este genul de baiat plin de viata, amuzant, ce vrea pe toata lumea fericita dar care cand este singur devine foarte deep. Cu el poti avea discutii de la reproducere la sensul vietii, asta cred ca ador la el, faptul ca se pliaza pe orice fel de discutie, si ca pot sa fiu deschisa cu el.

Stiu, n-am mai scris la aceasta carte de ceva vreme dar m-am gandit ca poate revenind la ea o sa fac un lucru bun. Acum daca este bine felul in care am gandit, cred o sa aflam pe parcurs.